Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine și vindecarea lor



Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine sunt conform Lisei Bourbeau, rana respingerii, a abandonului, a umilirii, a trădării și a nedreptății. Cu toții suferim de cel puțin patru din aceste răni, rana umilirii nefiind întâlnită la toate persoanele. Proporția rănilor diferă de la un om la altul, la unii fiind accentuată rana nedreptății, pe când alții suferă în mod deosebit de rana trădării. Aceste răni au la bază relația cu părinții, unele manifestându-se din cauza părintelui de același sex, pe când altele sunt cauzate de relația cu părintele de sex opus.

Conform autoarei, aceste răni duc la anumite trăsături de personalitate, dar și trăsături fizice, care fac mai ușoară identificarea proporției acestora în viața noastră. Pentru a evita activarea rănilor, oamenii au dobândit mecanisme defensive, de evitare, descrise ca măști. Pentru a evita suferința provocată de o anumită rană ne ascundem sub o mască. Pentru respingere avem masca fugarului, pentru abandon pe cea dependentului, pentru trădare pe cea a dominatorului, pentru umilire pe cea a masochistului și pentru nedreptate pe cea a rigidului. Măștile pot fi purtate ocazional sau zilnic, în funcție de intensitatea rănilor fiecăruia dintre noi.

Surprinzător sau nu, rănile de care suferim, sunt cele pe care le cauzăm la rândul nostru celor din jur. Nu o facem conștient, însă tocmai măștile pe care le purtăm ca să ne apărăm duc involuntar la rănirea celorlați, tocmai în modul în care noi credem că îi protejăm. Cât timp rănile nu sunt vindecate, cât timp ele produc suferință, inevitabil ele vor produce răni și celor din jur. După principiul nu există oameni răi, ci doar oameni care suferă. Unii mai mult ca alți, unii mai inconștient decât alții.

Identificarea rănilor este și primul pas spre vindecarea lor. Altfel e cam greu să vindeci răni pe care nu știi că le ai. Nu e un proces facil, însă conștientizarea activării unei răni te poate ajuta să nu-ți mai pui masca, reacționând defensiv, ci în schimb să îți asumi rana, să accepți că doare și să reacționezi conștient în momentul respectiv. Deciziile pe care le luăm având la bază teama, frica nu sunt cele după care ar trebui să ne ghidăm viața. În schimb ar fi bine să lăsăm intuiția, vocea noastră interioară să ne ghideze. Să luăm decizii care vin din acceptare, iertare și iubire.


După conștientizarea rănilor, urmează acceptarea lor, pentru că în fond fac parte din nou. În acel moment poate începe procesul de iertare, atât față de noi, cât și față de părinți. Conform autoarei ne naștem tocmai în familiile care ne activează rănile, tocmai pentru a le putea vindeca, în viața aceasta sau în cea următoare. O concepție cam trasă de păr și nu tocmai argumentată, dacă mă întrebați pe mine. Dar e o altă modalitate de a spune că ne naștem pe acest pământ pentru a trăi experiențele pe care  e nevoie să le trăim ca să ne găsim rostul și să învățăm lecțiile pe care viața vrea să ni le predea.

Pe scurt, rănile de care suferim se vindecă prin acceptare, iertare, iubire, atât de sine, cât și față de ceilați. Îi putem iubi pe ceilalți doar în măsură în care ne iubim pe noi înșine și ne putem simți iubiți de ceilalți tot în aceeași măsură în care ne iubim pe noi înșine, dar și pe ceilalți. Un triunghi interesant, care ne arată că ne iubim proporțional cu cât îi iubim pe ceilalți și în aceeași măsură resințim iubirea celor din jur.

Pentru vindecare este necesar să nu ne mai ascultăm ego-ul, care încearcă să ne protejeze de suferință prin purtarea măștilor, ci să ne ascultăm vocea interioară. Să identificăm când ego-ul ne vorbește, să-i mulțumim și să-i spunem că ne descurcăm singuri, că nu e nevoie să intervină.

Cartea „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine” nu este chiar o lectură facilă, forțându-te să recunoști anumite comportamente care nu îți fac neapărat cinste. Poate este o carte exagerată pe alocuri, însă punctarea rănilor și a măștilor este bine argumentată. După ce o citești începe să te pună pe gânduri, oare de ce m-am supărat eu atât de tare aparent din nimic ...M-am simțit oare nedreptățită? Sau poate trădată? Oare respinsă? Abandonată? Umilită? Fiecare poate găsi răspunsul în interiorul lui la această întrebare și de aici poate începe procesul de vindecare care este descris mai amplu în continuarea acestei cărți, scrisă 14 ani mai târziu și anume „Vindecarea celor cinci răni.”

***
Dacă vrei ne putem împrieteni și pe facebook. Iar dacă cumva nu vrei să ratezi vreun articol, atunci te poți abona ca să primești cele mai noi articole pe mail.
   Cu drag, 
A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...