Dimineața am luat trenul din Gara Centrală din Bologna, având ca destinație finală Florența. Întreaga călătorie a durat mai puțin de două ore, fiind nevoie să schimbăm trenul la Prato. Există și un tren rapid între Bologna și Florența, care face în jur de 40 de minute, dar care costă mai mult decât dublu decât cel cu legătură la Prato. Așa că noi am ales varianta economică de această dată!
Îmi doream de mai multă vreme să ajung în Florența, capitala Toscanei și casa familiei Medici, una dintre cele mai importante și fascinante familii de nobili din istorie. Familia Medici a avut o contribuție semnificativă pentru transformarea Florenței în leagănul Renașterii, mișcare culturală care a influențat artele, știința și viața politică, făcând tranziția de la Evul Mediu la Istoria Modernă. Influența familiei Medici se simte și astăzi prin clădirile impozante din oraș ale căror povești par că se leagă într-un fel sau altul de un membru al acestei familii.
De Florența mai sunt legate nume ilustre precum Leonardo da Vinci, Michelangelo, Dante, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Donatello, Vasari și mulți, mulți alții.
Odată ajunși în Florența, am luat orașul la pas, cu gândul de a admira întâi, pe dinafară, atracțiile sale principale. Pentru o examinare mai detaliată, era nevoie de mai mult timp, plus că este recomandată o rezervare prealabilă și o planificare temeinică având în vedere câte muzee și colecții de artă pot fi vizitate în Florența.
Simbolul orașului, pe care îl vei observa la tot pasul odată ce ajungi aici, este crinul florentin (în latină iris florentina). Acesta crește din belșug în jurul orașului și simbolizează puritatea. Trandafirii și crinii erau în trecut simboluri des întâlnite în heraldica orașelor.
Prima oară am mers în piață Santa Maria Novella, unde se află și biserica cu același nume (care împrumută numele său și gării din Florența). Basilica Santa Maria Novella este o îmbinare de stil gotic și renascentist, fiind considerată a fi cea mai veche catedrală din Florenţa şi cel mai important stabiliment dominican.
 |
| Basilica Santa Maria Novella |
 |
| Crinul florentin, simbolul Florenței |
După aceea ne-am îndreptat și noi ca mulți alți curioși spre Catedrala Santa Maria del Fiore (cunoscută mai degrabă ca Domul din Florența), alături de care se află Baptisteriul și Clopotnița lui Giotto. Era buluc de lume aici. Am admirat catedrala și geniul lui Brunelleschi, am făcut câteva fotografii ca să avem o dovadă că am ajuns și aici, după care am luat-o repejor la pas către alte locuri aglomerate.
 |
| Baptisteriul din Florența |
 |
| Baptisteriul și Clopotnița lui Giotto |
 |
| Catedrala Santa Maria del Fiore |
Centrul istoric al Florenței atrage anual milioane de turiști. În anul 1982 a fost inclus în patrimoniul UNESCO.
Tot același buluc de lume l-am întâlnit și în dreptul Palazzo Vecchio, al Galeriilor Uffizi sau pe Ponte Vecchio. Tot așa, am făcut câte o poză și am trecut mai departe. Pe Ponte Vecchio recunosc că mi-au atras atenția bijuteriile din vitrine, în special cele cu camee sau cele cu multe pietre colorate, ca un curcubeu.
 |
| Palazzo Vecchio |
 |
| Fântâna lui Neptun |
 |
| Palazzo Vecchio |
 |
| Galeriile Uffizi |
 |
| Ponte Vecchio |
La Palazzo Pitti, era mai liber, dar exista o coadă lungă cât o zi de post la casa de bilete. Aș fi vrut să vizitez Grădinile Boboli din incinta Palatului, dar nu chiar cu prețul unei ore întregi petrecute la coadă!
 |
| Palazzo Pitti |
Dacă vrei să vizitezi oricare din atracțiile menționate mai sus, e recomandat să îți cumperi bilete din timp, online. Noi ne-am hotărât cu o seară înainte să mergem la Florența. În plus, pentru o vizită de câteva ore, nu ar fi fost timp pentru a vizita pe îndelete comorile din muzeele Florenței.
În schimb, am avut timp să încerc affogato, o combinație între înghețată, espresso și frișcă (despre care aflasem doar cu câteva zile înainte!). Astfel energizată, parcă am prins forțe proaspete (cum zicea cineva parcă mă mâna ceva din interior - oare cofeina?!) Îți recomand să încerci, mie una mi-a plăcut foarte mult și de atunci caut peste tot dacă au cafea cu înghețată!
 |
| Affogato, espresso cu înghețată |
După, am luat-o la pas pe străduțe cochete ceva mai departe de centrul turistic al orașului și am început să îndrăgesc Florența. Am descoperit multe străduțe fermecătoare, cu magazine adorabile, cu multe produse din piele, haine și pantofi, obiecte de artă, porțelan sau bijuterii. O încântare pentru mine să descopăr aceste magazine, majoritatea cu obiecte lucrate manual.
Am descoperit și acele ferestre de vin (în italiană buchette del vino), foarte apreciate de turiști. Prima oară au fost folosite în perioada Renașterii, ca modalitate prin care producătorii de vin își vindeau produsele direct consumatorilor, fără intermediari. În vremuri de ciumă sau alte boli, aceste ferestre au devenit și un mijloc prin care oamenii puteau cumpăra vin într-un mod mai sigur, păstrând distanța față de cei care le serveau vinul. Au devenit din nou populare în timpul pandemiei, iar astăzi servesc nu numai vin, ci și alte băuturi.
 |
| Fereastră de vin în Florența |
De asemenea, m-au impresionat ușile caselor din Florența sau mai degrabă acele battagli, folosite pentru a ciocăni la ușă. La unele abia puteam ajunge, iar altele erau destul de masive, așa că mi s-a părut o adevărată aventură să le folosești. Ce-i drept, unele cred că erau doar de decor, altele având și un rol funcțional. Sunt caracteristice arhitecturii renascentiste, iar designul lor elaborat și dimensiunile generoase reflectau și bogăția și statusul social al locuitorilor casei.
 |
| Battagli în Florența |
Înainte de plecare, ca amintire din Florența, mi-am cumpărat două eșarfe din in, realizate manual. Le-am descoperit la un târg de meșteșugari toscani din Piața Santa Maria Novella. Îmi place ca în călătorii să cumpăr amintiri palpabile care să-mi amintească de călătoria în acel loc. Tot de aceea, ne mai trimitem vederi de prin locurile prin care ajungem.
Chiar dacă la început mi s-a părut foarte aglomerat, după ce am explorat străzile din Florența, orașul m-a cucerit iremediabil. Îmi doresc să revin aici într-o bună zi și da, cu siguranță îmi voi toci pantofii pe culoarele muzeelor de artă din Florența, ca să admir mai de aproape capodoperele Renașterii!
P.S.: Dacă ți-a fost de folos acest articol, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile poți aprecia pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi ca să primești pe mail articolele!
Da, asa este, foarte aglomerat la Florenta in ultimii ani, însa la fel de frumos. Cand am descoperit Florenta prima data, prin 2011, nu era chiar asa de plin peste tot, însa, cred ca m-as indragosti si acum de oras, in conditiile date. Mai cred insa ca orice oras, ca sa poata fi descoperit si indragit, are nevoie de timp, adica sa ne acordam noi timp pentru a aprofunda bogatia de imagini, de locuri de vazut, lucruri de facut si experiente de avut. Na, pentru mine Florenta e Florenta, niciun oras de marimea ei nu o intrece, are o atmosfera extrem de molipsitoare si cum îmi place sa spun, nu cred ca m-as plictisi o viata de stradutele ei si de tot ce are de oferit! Foarte frumoase pozele tale si ma bucur mult ca ti-a placut in "orasul sufletului meu" :)
RăspundețiȘtergereDa, da, dupa ce am trecut de partea aglomerata si eu m-am indragostit de stradutele din Florenta :)
Ștergere