Muzeul Micul Paris din ... Micul Paris

Muzeul Micul Paris te invită la o călătorie în timp, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. În acel timp când Bucureștiul era alintat ca fiind Micul Paris. Încăperile muzeului găzduiesc o colecție strânsă cu sârg timp de 30 de ani de către domnul Eugen Ciocan, pentru a aminti de la belle epoque a Bucureștiului. 

Situat în inima orașului, în centrul vechi, pe str. Lipscani la numărul 41, muzeul așteaptă ca trecătorii să descopere comorile din încăperile sale, situate la primul etaj al unei clădiri vechi. Camerele sunt ticsite și în același timp atent decorate cu obiecte vechi, din secolul trecut. 

O incursiune în trecut la Muzeul Național de Istorie

A fost o surpriză plăcută vizita la Muzeul Național de Istorie din București, de pe Calea Victoriei nr. 12. Muzeul este găzduit din anul 1970  de către o clădirea impresionantă, care înainte a fost sediul central al Poștei Române. Când am fost prima și ultima oară la muzeu, cu foooarte mulți ani în urmă, am pornit la drum plină de entuziasm și curiozitate și am sfârșit extenuată, după ce aveam impresia că muzeul nu se mai termină și același artefacte se repetă la nesfârșit.

Prin pădure, din Chitila până în Mogoșoaia

Sâmbătă la ora 13:22 luam trenul din Gara de Nord spre ... Chitila. După nici 10 minute de mers cu trenul am ajuns la destinație. Din gara din Chitila am luat-o la pas având ca destinație ... Parcul Dendrologic din Chitila. Citisem câte ceva despre el înainte, așa că m-am gândit că ar putea fi locul potrivit pentru o zi însorită de octombrie.

Casele din Cartierul Armenesc și poveștile lor (ne)știute

 

La câțiva pași de Piața Universității se află Cartierul Armenesc, pe vremuri una din mahalalele capitalei. Cartierul s-a născut în jurul Bisericii Armenești, apărând apoi atelierele de meșteșugari, magazinele și cafenelele. Existența armenilor în București este legată de Calea Moșilor, cea mai importantă stradă comercială numită pe vremuri Podul Târgului de Afară. Nu întâmplător Strada Armenească, se intersectează cu Calea Moșilor, care delimitează Cartierul Armenesc la est. Granița de sud este dată de Bulevardul Carol I, iar la nord de Strada Maria Rosetti.

O casă de colecție. Muzeul George Severeanu.

Într-o zi morocănoasă de ianuarie am ajuns la Muzeul George Severeanu din strada Henri Coandă nr. 26. În încăperile unei case încântătoare din la belle epoque am descoperit colecția doctorului George Severeanu și a soției sale, Maria. Nu știu ce m-a fermecat mai mult. Casa, cu încăperile, sobele, lustrele sale de epocă sau colecția de antichități și numismatică a familiei Severeanu. Ba, de fapt știu. A fost casa impecabilă care m-a transportat în vremuri apuse.

Acasă la Martha Bibescu. Palatul Mogoșoaia.

Nu mai vizitasem demult Palatul Mogoșoaia, cu toate că se află la o aruncătură de băț de București și e înconjurat de un parc imens, în care este atât de plăcut să te plimbi. Într-o sâmbătă caniculară am decis să-i facem o nouă vizită Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia și nu oricum. Poți ajunge la palat cu mașina sau cu metroul, până la stația Bazilescu, dar mai poți ajunge ... drum roll please ... cu trenul. Am luat trenul din Gara de Nord și în 19 minute am ajuns în stația Parc Mogoșoaia.

Cu masca la Palatul Elisabeta

Am fost încântată când am aflat că Palatul Elisabeta este deschis publicului larg, până în luna septembrie. Îl observam mai demult, așa cu coada ochiului, peste gard, când mă plimbam pe aleile Muzeului Satului. Palatul Elisabeta, construit într-o îmbinare de stil maur și brâncovenesc, a fost proiectat de arhitectul Corneliu Marcu în anul 1936 și inaugurat la 6 decembrie 1937. După cum îi arată și numele, palatul a fost construit pentru fiica cea mare a Reginei Maria, principesa Elisabeta. În prezent, Palatul Elisabeta este singura reședință oficială și locuință a familiei regale din București.

Prin Pădurea Băneasa, răcoare și țânțari

Evitând aglomerația și căutând umbra copacilor am ajuns în Pădurea Băneasa. În drum spre pădure am trecut prin parcul cu trandafiri colorați din fața cunoscutului restaurant Casa Albă, găzduit de o clădire istorică datând din anul 1930, realizată după planurile arhitectului Octav Doicescu. Da, vă este cunoscută deja slăbiciunea mea pentru casele care spun povești! Pe vremuri restaurantul era vizitat cu precădere de favorizații nomenclaturii comuniste. Astăzi oricine poate poposi la terasa sa pentru a servi preparate tradiționale românești. 

Delta din inima orașului. Parcul Natural Văcărești.

După starea de urgență, a venit starea de alertă, împreună cu posibilitatea de a explora orașul și împrejurimile, fără a fi nevoie de o declarație cu scopul și durata vizitei. Cum n-am vrut să ne aventurăm prea departe în primele zile de relaxare, ne-am zis că ar fi o oportunitate să descoperim delta din inima capitalei, despre care văzusem scurte reportaje la televizor, însă nu-i luasem la pas potecile.

Cu masca la muzeu. Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei.

Pe lângă Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei am trecut prima oară întâmplător, când mergeam pe strada 11 Iunie, dinspre Parcul Carol I spre Piața Unirii. Nu îmi era familiar niciunul dintre nume, dar mi-am propus să trec cândva pragul vechii case, construită în stil eclectic francez, pentru a mă bucura de colecția de artă și în egală măsură de poveștile din interiorul ei. Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei aparține de Muzeul Municipiului Bucureşti și am aflat că și-a redeschis porțile pe data de 23 mai, alături de alte muzee din capitală, cu luarea unor măsuri stricte de igienă și distanțare socială. Înarmată cu mască și dezinfectant, am pornit pe la prânz, într-o zi de joi, să-i descopăr secretele și să aflu cine au fost Ligia și Pompiliu Macovei.

Melancolia plutește în aer în casa memorială „George și Agatha Bacovia”

Luând-o la pas pe străduțe cu case nu tocmai arătoase, ajungi pe Str. George Bacovia. La numărul 63 descoperi o casă modestă, fără etaj, care pare că te invită să mergi mai departe, dacă nu ar fi placa comemorativă și steagurile fluturând la intrare. Tocmai ai ajuns la casa memorială „George și Agatha Bacovia” a cărei construcție s-a înfăptuit într-o singură lună, în anul 1933. Soții Bacovia au locuit în acest imobil timp de 24 de ani, până la stingerea din viață a poetului în anul 1957. La un an după moartea sa, datorită Agathei, casa a devenit muzeu, însă abia în anul 1966 s-a transformat în casa memorială „George și Agatha Bacovia”.

Acasă la Theodor Aman

Într-o duminică, zi de vot, am trecut pentru a doua oară pragul Muzeului Theodor Aman. De această dată în cadrul unui tur ghidat organizat de Hai să socializăm. Ce-i drept, cel mai mult mi-au plăcut intervențiile doamnei Greta Șuteu, istoric de artă și muzeograf la Muzeul Theodor Aman, care părea să știe povestea fiecărui centimetru din casa desăvârșitului pictor. Poate data viitoare când voi vizita muzeul voi avea șansa de a o avea ca ghid, ca să aflu poveștile care se ascund între pereții casei încărcate cu simboluri. Theodor Aman este pictorul meu român preferat și un om care nu lasă nimic la voia întâmplării. Fiecare tușă din picturile sale are o semnificație. La fel, fiecare obiect sau motiv din casa sa, are o poveste.

Comorile ascunse din Parcul Carol

Uitându-mă eu pe harta Bucureștiului, cum am obiceiul, am văzut că Parcul Carol ascunde mai multe comori arhitecturale. Prima mi-a atras atenția Fântâna Cantacuzino, construită însuși de Nabab. Apoi am descoperit Vila Bosianu, o clădire construită în stil neogotic, despre care citisem, dar cumva uitasem că se află în Parcul Carol, ascunsă vederii vara de copacii stufoși. Lângă ea, Observatorul Astronomic Bosianu. Mai încolo am descoperit Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida, după care mi-am amintit de Castelul Vlad Țepes, o miniatură după cetatea Poenari, găzduit tot de Parcul Carol. Apoi mai sunt și Arenele Romane, simbol al latinității poporului român. Ca să nu mai menționez Monumentul Eroilor, simbolul acestui parc.

La vânătoare de case prin cartierul Cotroceni

Cartierul Cotroceni este unul dintre locurile mele preferate din București pentru o plimbare tihnită, în compania caselor care spun povești. Unele case spun povești fericite. Majoritatea însă vorbesc de vremuri de odinioară, care au fost uitate. Odată cu ele au fost uitate și casele, care au fost lăsate în voia sorții, chiar dacă multe dintre ele sunt în continuare locuite. Puține sunt cele care au primit o a doua șansă de a străluci, amintind de belle epoque. Alte, chiar dacă au primit o a doua șansă, au fost de-a dreptul mutilate și nu mai au nimic în comun cu casele aristocratice, dichisite, cu bun gust și bun simț care au fost odată.

Toamna la Palatul Cotroceni

Pare că Palatul Cotroceni nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ascuns vederii de ziduri înalte și copaci stufoși, poate fi vizitat doar cu o programare prealabilă. Asta în caz că vă gândeați să vă aventurați și să-i faceți o vizită pe nepusă masă. Programarea se poate face telefonic sau pe mail, după care vă prezentați la ora stabilită la intrare, ca să treceți printr-o verificare ca la aeroport. Toate tururile sunt ghidate, nu poți să te plimbi de capul tău, în voie, prin încăperile care fac parte din muzeu și durează în jur de o oră. Pentru străini se pot organiza tururi în limba engleză, franceză și italiană. În plus se pot face fotografii în voie cu telefoanele mobile, fără nicio taxă. Parcă începem să ne aliniem și noi cu practicile din alte țări ceva mai destupate la minte.

Casa Costa-Foru din București

Am descoperit o nouă casă veche, din acelea care spun povești, dacă ai răbdare să stai în liniște între pereții lor și să le asculți. Este vorba despre Casa Costa-Foru, de pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 7. O dată pe an, timp de cam o lună, casa modernizată la începutul secolului XX, își deschide larg porțile sau mai bine spus ușile, pentru toți cei care vor să-i treacă pragul, ca s-o cunoască mai bine. Intrarea este liberă, iar încăperile sale găzduiesc tot felul de evenimente faine. 

Muzeul Parfumurilor din București. Pe urmele parfumului de violete al Reginei Maria.

Știați că există un muzeu al parfumurilor în București? Îl găsiți în interiorul parfumeriei Beautik, pe strada Calea Dorobanților nr. 172. Cum intrați în magazin, pe partea dreaptă, veți descoperi un colțișor ticsit cu sticluțe de parfum, mai vechi sau mai noi, unele dintre ele adevărate opere de artă. Muzeul conține doar o mică parte din colecția lui Val Iacob, proprietarul magazinului și un mare iubitor de parfumuri. Eu venisem în căutarea unei anume sticle de parfum. Este vorba despre Mon Boudoir, parfumul cu mireasmă de violete, produs de Casa Houbigant.

Grădina Botanică din București

Când Bucureștiul devine sufocant din cauza căldurii, unul din locurile mele preferate pentru o oază de răcoare este Grădina Botanică. Am fost de nenumărate ori aici și mă bucur de fiecare dată când revin. În Grădina Botanică te poți răcori în mijlocul verii, bucurându-te în același timp de o plimbare în natură, acompaniată de ciripitul păsărelelor. 

Acasă la Tudor Arghezi. Vila Mărțișor.

O alee pietruită, străjuită în dreapta de un șir de copaci, iar în stânga de o livadă, te duce spre Casa Memorială Tudor Arghezi, cunoscută sub numele de Vila Mărțișor. I se spune astfel deoarece primăvara, când natura renăștea, oamenii obișnuiau să împletească șnururi albe și roșii de crengile pomilor din livadă. Obiceiul de a împodobi arborii cu mărțișoare încă se păstrează la vecinii noștri de la sud de Dunăre.

Luați-vă porția de frumos la Muzeul Colecțiilor de Artă !

Palatul Romanit, construit în stil neoclasic în secolul XIX, aflat pe Calea Victoriei la numărul 111, găzduiește astăzi Muzeul Colecțiilor de Artă. Preț de două etaje și timp de peste două ore m-am delectat cu tablourile unor pictori români precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Pătrașcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu sau Dimitrie Ghiaţă. Pe lângă picturi, am mai admirat piese de mobilier, ceramică, țesături și câteva sculpturi.