Skiathitiko Spiti și borcanul cu fericire

În ultima zi de vacanță în Skiathos, am luat-o la pas, pentru a nu știu câta oară, pe străzile înguste și fermecătoare ale capitalei insulei din Marea Egee. Tot hoinărind, am ajuns în dreptul unei case vechi. Este vorba despre Skiathitiko Spiti.

Spiti înseamnă casă în limba greacă, iar Skiathitiko Spiti se referă la o casă tradițională, specifică insulei Skiathos. Casa din piatră, cu acoperișul de țiglă, a fost construită cu mai bine de un secol în urmă. Inscripția de la balcon, vizibilă din stradă, indică anul 1910.

Muzeul Micul Paris din ... Micul Paris

Muzeul Micul Paris te invită la o călătorie în timp, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. În acel timp când Bucureștiul era alintat ca fiind Micul Paris. Încăperile muzeului găzduiesc o colecție strânsă cu sârg timp de 30 de ani de către domnul Eugen Ciocan, pentru a aminti de la belle epoque a Bucureștiului. 

Situat în inima orașului, în centrul vechi, pe str. Lipscani la numărul 41, muzeul așteaptă ca trecătorii să descopere comorile din încăperile sale, situate la primul etaj al unei clădiri vechi. Camerele sunt ticsite și în același timp atent decorate cu obiecte vechi, din secolul trecut. 

Tihnă și odihnă la Satul Banului Guesthouse

 

 

Cu ocazia unei aniversări cu totul speciale, a 40 de ani de viață, am ales un loc cu totul special. Este vorba de Satul Banului Guesthouse. Recunosc, inițial mă gândeam să îmi petrec ziua de naștere într-un alt loc, tot special, Potcoava Mountain Hideaway, unde am fost și anul trecut. Cum voiam să îmi petrec ziua de naștere călare, dar în același timp să înnoptez într-un loc nou, s-a întâmplat ca Satul Banului Guesthouse să aducă elementul de noutate, plus posibilitatea unei plimbări călare. Pe lângă asta, este și mai aproape de București și mai ușor de ajuns cu trenul și apoi cu un taxi. 

Casa de piatră Udriște Năsturel din Herăști

Într-o sâmbătă cam friguroasă de aprilie am poposit, pentru puțin timp, la Casa de Piatră Udriște Năsturel din satul Herăști, județul Giurgiu. Situat la 30 km de București, Conacul Udriște Năsturel își așteaptă voios musafirii în fiecare weekend, ca să-i încânte cu încăperile sale răcoroase din piatră, împodobite cu ferestre înalte, prin care intră razele jucăușe ale soarelui. 

În vizită la Muzeul Victor Babeș

Muzeul Victor Babeș era pe lista mea cu muzee de vizitat de când am trecut pe lângă poarta sa, în 2019, după o vizită la Muzeul Zambaccian, aflat în apropiere. Uite că după aproape 4 ani i-a venit rândul să fie vizitat, într-o duminică mohorâtă de ianuarie.

Casa care găzduiește Muzeul Victor Babeș se află pe str. Andrei Mureșanu, la nr. 14A, aproape de Piața Dorobanți. De jur împrejur, dai nas în nas, cu alte case încântătoare care cu siguranță au povești fabuloase de spus.

În vizită la Palatul Brukenthal din Avrig

Când mergi cu trenul din Sibiu spre Brașov, poți observa când te apropii de gara din Avrig, trepte de piatră ce urcă la deal și culminează cu un palat în stil baroc, cocoțat pe culme. Este vorba despre Palatul Brukenthal din Avrig, reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între anii 1777 – 1787.

Ce a mai rămas din conacul lui Costache Conachi

Din depărtare, conacul Costache Conachi arată ca un palat. După ce te apropii mai mult de poarta de la intrare, începi să intuiești că de fapt, conacul din fața ochilor tăi, e doar o imagine fadă a ce a fost odinioară. Chiar dacă poarta de la intrare e încuiată, poți sări pârleazul, ca să vezi ce a mai rămas din conacul boierului. 

La vânătoare de case prin Sinaia

Într-o zi de duminică, dorind să scăpăm de căldura insuportabilă din București, am luat trenul spre Sinaia. Nu mă amăgeam că Sinaia va fi o oază de răcoare, dar planul de acasă era să urcăm prin pădure, până la Poiana Stânii Regale, unde speram să găsim măcar un strop din mult dorita răcoare. Cum planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, am ajuns să vânez case, iar Sinaia stă excelent la acest capitol, mereu mai descoperi câte o nestemată. Iar de această dată am descoperit chiar mai multe.

Conacul din parc. Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”

Lângă Ploiești, în localitatea Bucov, se află întinsul parc Constantin Stere. A fost o surpriză pentru mine să descopăr că în inima parcului se găsește Muzeul Memorial Constantin și Ion Stere, găzduit de conacul de odinioară în care au locuit soții Constantin și Ana Stere, alături de fiul lor Ion și de Silvia, fiica Anei din prima căsnicie.

Conace cu cai

Ți-am mai spus că iubesc caii? De curând, am început cu pași timizi inițierea în tainele echitației. E visul meu din copilărie, să învăț să călăresc. În luna mai, am reușit să ajung la două ședințe de echitație, în două locuri diferite. Am avut ceva emoții, dar la final a fost tare frumos, cu toate că a doua zi nu mai îmi simțeam picioarele. 

Casa Darvas La Roche din Oradea

Unul din stilurile mele arhitecturale preferate este Art Nouveau. M-am bucurat când am aflat că în Oradea se află un muzeu dedicat stilului Art Nouveau, găzduit de Casa Darvas La Roche. Când am vizitat orașul în anul 2019, Casa Darvas La Roche era în curs de reamenajare. Astfel am fost nevoită să adaug casa pe lista mea de vizite viitoare. Doi ani mai târziu, în 2021, am ajuns din nou în Oradea, la final de noiembrie. De această dată astrele s-au aliniat și am putut să vizitez Casa Darvas La Roche.

O nestemată prea puțin cunoscută. Casa Memorială Alexandru Țipoia.

Am apăsat cu emoție soneria de la poarta casei aflate pe strada Lt. Aviator Gheorge Caranda la nr. 79. Casa în sine nu promitea prea multe. Pe fațadă se afla o placă memorială care amintea că în acel imobil a trăit și a creat, între anii 1940 – 1992, pictorul Alexandru Țipoia. Cu o zi înainte nu știam nimic despre acest pictor. Între timp am aflat că alături de Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba și Ion Țuculescu, a fost unul din cei mai importanți pictori moderni români ai secolului trecut. O fire modestă, cu origini grecești și elvețiene, nu a fost pe placul partidului unic, motiv pentru care atât artistul, cât și opera sa, sunt puțin cunoscute astăzi.

Printre stropii de ploaie la Palatul Regal din Săvârșin

Dis-de-dimineață ne-am trezit, am luat micul dejun la Hotelul Sarmis din Deva, după care am plecat spre gară ca să luam trenul spre Săvârșin, cu intenția de a vizita Palatul Regal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ două ore, pentru o distanță de 70 km, deoarece aveau loc lucrări la linia de cale ferată. De cum am coborât din tren în Săvârșin, ne-a întâmpinat fosta gară regală, care din păcate astăzi speră la zile mai bune, fiind lăsată în paragină.

Pietroșița, livezi cu pruni și case cu povești

Unii își doresc să exploreze destinații exotice, departe de casă, eu îmi doream să ajung de multă vreme în Pietroșița, județul Dâmbovița. Auzisem eu de această localitate în copilărie și mi-a rămas în minte ca fiind un loc deosebit de pitoresc. Atât de mult m-a fascinat acest sat, încât chiar dacă nu ajunsesem niciodată acolo, i-am dedicat un proiect întreg la facultate, despre cum ar putea fi dezvoltat turismul rural în localitate. Și uite că după ani și ani, într-o sâmbătă din luna septembrie, am reușit în sfârșit să-i fac o vizită.

Ruginoasa, un palat misterios și o vizită inedită

Duminică dimineața, la ora 9:58, am luat trenul din Târgu Frumos spre Ruginoasa, ca să vizităm Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, un castel care seamănă izbitor de mult cu cel din Miclăușeni. Asta nu e deloc întâmplător, având în vedere că ambele castele au aparținut familiei Sturdza și au fost construite în stil neogotic. Călătoria a durat 22 minute, iar la 10:19 eram deja în Ruginoasa.

Vremea era în continuare mohorâtă si ploaia ne dădea târcoale. După ce am coborât din tren în gara din Ruginoasa, ne-am îndreptat spre reședința de vară a lui A.I. Cuza, care astăzi găzduiește muzeul dedicat celui care a înfăptuit unirea Moldovei cu Țara Românească.

La pas prin Ploiești. 4 muzee într-o singură după-amiază.

 

Am fost de multe ori în Ploiești, în vizită la rude, dar niciodată până acum nu am luat orașul la pas, ca să-l vizitez pe îndelete. Asta până într-o zi de sâmbătă când am decis să luăm trenul din București cu destinația Ploiești. Până în Ploiești Sud am făcut mai puțin de o oră, ca să fiu exactă călătoria a durat 39 minute. Scopul principal era să vizităm Muzeul Ceasului, dar la fața locului am descoperit și alte muzee în proximitate. Așa că pe lângă Muzeul Ceasului, am vizitat Muzeul Casa de Târgoveț, Casa Memorială Nichita Stănescu și Casa Memorială I.L. Caragiale. Toate fără grabă, toate într-o după-amiază. Unde mai pui că am poposit și la masă înainte să luam trenul înapoi!

 

Casele din Cartierul Armenesc și poveștile lor (ne)știute

 

La câțiva pași de Piața Universității se află Cartierul Armenesc, pe vremuri una din mahalalele capitalei. Cartierul s-a născut în jurul Bisericii Armenești, apărând apoi atelierele de meșteșugari, magazinele și cafenelele. Existența armenilor în București este legată de Calea Moșilor, cea mai importantă stradă comercială numită pe vremuri Podul Târgului de Afară. Nu întâmplător Strada Armenească, se intersectează cu Calea Moșilor, care delimitează Cartierul Armenesc la est. Granița de sud este dată de Bulevardul Carol I, iar la nord de Strada Maria Rosetti.

Grădina Botanică și Castelul Wesselenyi din Jibou

Periplul cu trenul din luna septembrie s-a încheiat cu o oprire în Jibou. Cireașa de pe tort a întregii călătorii aș putea spune. Vizitasem deja Baia Mare, Satu Mare, ruinele castelului Lyonai din Medieșu Aurit, poposisem la castelul Karoly din Carei, descoperisem alte ruine, cele ale cetății Báthory din Șimleu Silvaniei, ca apoi să înnoptăm în Zalău. Ultima oprire „programată” înainte de întoarcerea în București a fost Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou.

Galeria de Artă „Ioan Sima” din Zalău

Zalăul nu este un oraș care abundă în obiective turistice vestite. Când m-am documentat cu privire la ce se poate vizita în acest oraș, am dat peste o listă cu clădiri ce pot fi admirate de afară, biserici și câteva muzee anoste. Cu excepția unuia. Galeria de Artă „Ioan Sima”. O casă cochetă (oh, știți deja cât de mult mă fascinează casele cu povești!) găzduiește operele de artă ale pictorului Ioan Sima, alături de mobilier și alte obiecte ce au aparținut maestrului.

 

O casă de colecție. Muzeul George Severeanu.

Într-o zi morocănoasă de ianuarie am ajuns la Muzeul George Severeanu din strada Henri Coandă nr. 26. În încăperile unei case încântătoare din la belle epoque am descoperit colecția doctorului George Severeanu și a soției sale, Maria. Nu știu ce m-a fermecat mai mult. Casa, cu încăperile, sobele, lustrele sale de epocă sau colecția de antichități și numismatică a familiei Severeanu. Ba, de fapt știu. A fost casa impecabilă care m-a transportat în vremuri apuse.