Cine a fost Birgit Nilsson?

Tu știi cine a fost Birgit Nilsson?

 

În holul hotelului în care am stat în Stockholm, mi-a atras atenția coperta și numele unei cărți: Birgit. Drept urmare, am făcut puțină muncă de detectiv pentru a descoperi cine a fost frumoasa doamnă de pe copertă.

Birgit Nilsson a fost una dintre cele mai mari cântărețe de operă ale secolului XX. S-a născut în anul 1918 într-o fermă din Svenstad, parohia Västra Karup, în Suedia. De mică a fost atrasă de muzică, fiind deosebit de bucuroasă când a primit un mic pian, de dimensiunea unei cutii mai măricele de țigări, când avea doar 4 ani. Apoi ca să nu-și mai deranjeze vecinii, când avea doar 6 ani, tatăl său i-a cumpărat propria orgă.

Skiathitiko Spiti și borcanul cu fericire

În ultima zi de vacanță în Skiathos, am luat-o la pas, pentru a nu știu câta oară, pe străzile înguste și fermecătoare ale capitalei insulei din Marea Egee. Tot hoinărind, am ajuns în dreptul unei case vechi. Este vorba despre Skiathitiko Spiti.

Spiti înseamnă casă în limba greacă, iar Skiathitiko Spiti se referă la o casă tradițională, specifică insulei Skiathos. Casa din piatră, cu acoperișul de țiglă, a fost construită cu mai bine de un secol în urmă. Inscripția de la balcon, vizibilă din stradă, indică anul 1910.

Mănăstirea Evangelistria și cafeneaua cu pisici

Anul trecut, în septembrie (luna mea preferată pentru o vacanță la mare și soare, în Grecia!) am fost din nou pentru a treia oară, în Skiathos. Cu această ocazie, am descoperit un nou loc care cred că merită o vizită, dacă cumva alegi Skiathos, ca destinație de vacanță. E o insulă care creează dependență îți spun, mai ales că se află la aproximativ o oră distanță cu avionul. Te-ai suit în avion, te-ai așezat în scaun și dintr-o dată, brusc și turbulent ce-i drept (pentru că aeroportul din Skiathos are una din cele mai scurte piste din lume!), ai aterizat la destinație.

Nu te mai țin mult în suspans (deși poate știi cât îmi plac misterele și romanele polițiste!). Este vorba despre Mănăstirea Evangelistria, o bucățică de rai, coborâtă aici, pe pământ. Însă mănăstirea ca mănăstirea, dar lângă am descoperit o cafenea cochetă, cu o grădină minunată și cu … pisici jucăușe și prietenoase! (bine, pentru că așteaptă să împarți cu ele gustarea pe care ai ales-o din meniu)

Veneția, un labirint peste ape

 

 

Dacă cu o zi înainte luam trenul din Gara Centrală din Bologna având ca destinație Florența, de această dată aveam în plan o altă destinație. Este vorba despre Veneția, oraș pe care l-am vizitat pentru prima oară într-o duminică, ultima zi de martie, prima zi de Paște Catolic și ziua în care am dat ceasurile cu o oră înainte și am trecut la ora de vară.

Din Bologna până în Veneția am făcut cu trenul 2 ore și 10 minute. Între Bologna și Veneția există și un tren expres, mai scump, care face doar o oră și jumătate. Am preferat însă varianta mai lungă, dar mai ieftină. Călătoria cu trenul a fost plăcută și m-am bucurat de priveliștea și locurile pe care le-am putut descoperi pe geam!

La pas prin Florența: affogato, battagli și buchette del vino

 

Dimineața am luat trenul din Gara Centrală din Bologna, având ca destinație finală Florența. Întreaga călătorie a durat mai puțin de două ore, fiind nevoie să schimbăm trenul la Prato. Există și un tren rapid între Bologna și Florența, care face în jur de 40 de minute, dar care costă mai mult decât dublu decât cel cu legătură la Prato. Așa că noi am ales varianta economică de această dată!

Îmi doream de mai multă vreme să ajung în Florența, capitala Toscanei și casa familiei Medici, una dintre cele mai importante și fascinante familii de nobili din istorie. Familia Medici a avut o contribuție semnificativă pentru transformarea Florenței în leagănul Renașterii, mișcare culturală care a influențat artele, știința și viața politică, făcând tranziția de la Evul Mediu la Istoria Modernă. Influența familiei Medici se simte și astăzi prin clădirile impozante din oraș ale căror povești par că se leagă într-un fel sau altul de un membru al acestei familii.

Prin cel mai lung șir de porticuri, până la Sanctuarul Madonna di San Luca din Bologna

Alegerea mea pentru o călătorie la final de martie a fost Bologna. Când am ales datele de călătorie nu mi-am dat seama că în urmă cu nouă ani, în aceeași perioadă, vizitam pentru prima oară Italia, cu un sejur scurt la Roma. Nu știam când am făcut rezervarea zborului și a hotelului că vom vizita Italia pe durata Paștelui Catolic. Știam totuși că în acel weekend urma să se dea ceasul cu o oră în urmă.

Bologna este alintată La Dotta, adică cea înțeleaptă pentru faptul că este un oraș universitar, aici fiind înființată prima universitate din lume recunoscută în mod oficial, în anul 1088. I se mai spune La Rossa, adică cea roșie, datorită culorii roșiatice a acoperișurilor și fațadelor unor clădiri. Numele de La Grassa, adică cea grasă, este un omagiu adus mâncării delicioase pentru care este renumită, precum celebrele tagliatele (tagliatele, nu spaghete) bolognese. 

Noi surprize descoperite la pas prin Oradea

Cum trenul spre casă, adică București, pleca abia seara, mai aveam în fața noastră, ca o coală albă, o zi întreagă pentru a vizita la pas, din nou, minunata și fascinanta, Oradea. Incursiunea noastră în descoperirea de noi nestemate, a debutat cu o cafea (fără cofeină!) la SemiramiS Café. În imediată apropiere am vizitat Sinagoga Aachvas Rein, care găzduiește Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Apoi a venit rândul unui alt muzeu inedit pe care l-am descoperit în Oradea. Este vorba despre Templul Francmasoneriei. Nu am ratat nici o nouă vizită la casa mea cu povești preferată din oraș. Este vorba despre Casa Darvas - La Roche. După atâta mers și vizitat, înainte să părăsim orașul, am poposit din nou întru-un alt loc drag din oraș, pentru masă. Este vorba despre restaurantul Allegria. 

Târgurile de Crăciun din Cluj-Napoca și Oradea

Pentru mini vacanța de Sf. Andrei și 1 Decembrie, Ziua Națională a României, mi-am dorit să ajung în Târgurile de Crăciun din două orașe dragi mie: Cluj-Napoca și Oradea.

Miercuri seara am luat trenul din Gara de Nord având ca destinație Cluj-Napoca. Până la Dej am moțăit în vagonul de dormit, după care a fost nevoie să ne mutăm la clasa a II-a până la Cluj-Napoca, în același tren. Asta pentru că atunci când am cumpărat biletele de tren, nu am mai găsit locuri la vagonul de dormit direct până la Cluj Napoca.

Muzeul Van Gogh din Amsterdam, o dovadă de iubire

La mijlocul lunii august am ajuns să vizitez Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Era singurul obiectiv pe care îmi doream cu adevărat să-l vizitez în acest oraș. Totuși, cu 10 zile înainte de călătorie, am observat că toate biletele la muzeu erau sold out în perioada călătoriei noastre în Țările de Jos. E bine de știut, biletele la Muzeul Van Gogh din Amsterdam se vând exclusiv online. Totuși, după ce am trecut prin toate cele five stages of grief, am descoperit că mai existau bilete pe getyourguide.com, la un tur ghidat, de trei ori mai scump decât biletul individual. Cum era singura mea soluție de a fi aproape de tușele pline de personalitate ale lui Vincent van Gogh, am achiziționat turul ghidat. Partea bună era că dacă mă răzgândeam sau găseam o altă alternativă, puteam să anulez turul chiar cu o zi înainte și să primesc toți banii înapoi.

 

Tihnă și odihnă la Satul Banului Guesthouse

 

 

Cu ocazia unei aniversări cu totul speciale, a 40 de ani de viață, am ales un loc cu totul special. Este vorba de Satul Banului Guesthouse. Recunosc, inițial mă gândeam să îmi petrec ziua de naștere într-un alt loc, tot special, Potcoava Mountain Hideaway, unde am fost și anul trecut. Cum voiam să îmi petrec ziua de naștere călare, dar în același timp să înnoptez într-un loc nou, s-a întâmplat ca Satul Banului Guesthouse să aducă elementul de noutate, plus posibilitatea unei plimbări călare. Pe lângă asta, este și mai aproape de București și mai ușor de ajuns cu trenul și apoi cu un taxi. 

Slanic Prahova, sare și cai

Când te gândești la Slănic (Prahova), te gândești la salină, nu? Nu am ratat o vizită la Salina Slănic Prahova nici de această dată. Însă atracția principală și motivul pentru care am poposit din nou în Slănic, nu a fost salina, ci faptul că m-am înscris la o plimbare călare pentru o începători, cu durata de o oră, alături de căluții de la Husar Slanic Prahova. Pe lângă aventuri cu iz de sare, mai sunt și alte activități cu care îți poți petrece timpul, dacă alegi să treci pragul stațiunii Slănic, situată la 40 km de Ploiești și 110 km de București. Și da, poți ajunge aici și cu trenul!

Casa de piatră Udriște Năsturel din Herăști

Într-o sâmbătă cam friguroasă de aprilie am poposit, pentru puțin timp, la Casa de Piatră Udriște Năsturel din satul Herăști, județul Giurgiu. Situat la 30 km de București, Conacul Udriște Năsturel își așteaptă voios musafirii în fiecare weekend, ca să-i încânte cu încăperile sale răcoroase din piatră, împodobite cu ferestre înalte, prin care intră razele jucăușe ale soarelui. 

La vânătoare de cochilii pe malul mării. Constanța și Mangalia.

Pe 1 aprilie, și nu 1 mai, am decis că este timpul pentru o nouă aventură călătoare cu trenul până la malul mării. Am ales să petrecem finalul de săptămână la Constanța și Mangalia. În Constanța mai poposisem cu 7 ani în urmă (wow, cum trece timpul!). Mangalia, în schimb, a fost o premieră. Nu am avut parte de cea mai însorită vreme la început de aprilie, dar m-am bucurat de sunetul liniștitor și mirosul sărat al mării. 

La spartu' târgului, am ajuns la Piața de Crăciun din Craiova

La spartu' târgului, în penultima zi, pe 7 ianuarie, am ajuns și eu la Piața de Crăciun din Craiova, ca să văd dacă a luat pe merit locul 3 în topul piețelor de Crăciun din Europa. Când am ajuns pe la prânz, nu era mai nimeni, doar câteva căsuțe deschise și mă întrebam de ce a fost atâta vâlvă în jurul pieței de Crăciun din Craiova. Totuși, atmosfera s-a animat după lăsarea serii, când s-au aprins o puzderie de luminițe. 

Vajdahunyad, castelul romantic din Budapesta

La ultima vizită în Budapesta, tocmai înainte de plecare, am zărit de pe dealul Gellért, în depărtare, acoperișul Castelului Vajdahunyad. Atunci nu am avut timp să-l explorăm mai de aproape, dar uite, 3 ani și o pandemie mai încolo, am ajuns din nou în Budapesta și am avut șansa să-i dăm un ocol.

Toamna văzută de pe Dealul Lempeș

Dealul Lempeș este o arie protejată situată între localitățile Sânpetru și Hărman, în vecinătatea orașului Brașov. Pentru mine, a fost alegerea pentru o plimbare în ultima duminică din octombrie, pentru a face ceva mișcare și pentru a admira culorile toamnei. Ah, și pentru a scăpa, măcar pentru câteva ceasuri din aglomerația Bucureștiului și a petrece timp în natură!

În vizită la Palatul Brukenthal din Avrig

Când mergi cu trenul din Sibiu spre Brașov, poți observa când te apropii de gara din Avrig, trepte de piatră ce urcă la deal și culminează cu un palat în stil baroc, cocoțat pe culme. Este vorba despre Palatul Brukenthal din Avrig, reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între anii 1777 – 1787.

Ce a mai rămas din conacul lui Costache Conachi

Din depărtare, conacul Costache Conachi arată ca un palat. După ce te apropii mai mult de poarta de la intrare, începi să intuiești că de fapt, conacul din fața ochilor tăi, e doar o imagine fadă a ce a fost odinioară. Chiar dacă poarta de la intrare e încuiată, poți sări pârleazul, ca să vezi ce a mai rămas din conacul boierului. 

La vânătoare de case prin Sinaia

Într-o zi de duminică, dorind să scăpăm de căldura insuportabilă din București, am luat trenul spre Sinaia. Nu mă amăgeam că Sinaia va fi o oază de răcoare, dar planul de acasă era să urcăm prin pădure, până la Poiana Stânii Regale, unde speram să găsim măcar un strop din mult dorita răcoare. Cum planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg, am ajuns să vânez case, iar Sinaia stă excelent la acest capitol, mereu mai descoperi câte o nestemată. Iar de această dată am descoperit chiar mai multe.

Saschiz, satul cu cele mai prietenoase pisici

Dis-de-dimineață, la ora 6, luam trenul spre Sighișoara. La prânz eram deja la destinație și așteptăm microbuzul spre Saschiz. La 12:30 am pornit spre Saschiz, ca să ajungem în sat jumătate de oră mai încolo. E uimitor cât de departe poți ajunge dacă te trezești cu noaptea în cap!