Crimă la Paris de Matthew Blake

În cazul meu, vacanțele și romanele polițiste fac casă bună împreună. Între Crăciun și Revelion, am petrecut câteva zile la țară, motiv pentru care am cărat cu mine romanul polițist Crimă la Paris scris de Matthew Blake, pe care l-am primit în dar de Crăciun. Cu puțin timp înainte terminasem romanul Crima de la conacul Remy de Holly Jackson, pe care îl primisem cadou de Moș Nicolae.

Matthew Blake este un scriitor britanic contemporan, cunoscut mai ales pentru romanul său de debut Anna O, un thriller psihologic care explorează granița dintre somn, memorie și vinovăție. A doua sa carte, Crimă la Paris are din nou în centru tema memoriei, explorând felul în care amintirile pot fi fragile, selective sau chiar manipulate.

Crimă pe terenul de golf de Agatha Christie

 

Prima oară am citit cartea în adolescență. Cum nu-mi mai aminteam nimic, am zis că o pot citi din nou, ca să-mi exersez micile celule cenușii alături de magnificul detectiv belgian, Hercule Poirot. Poate de această dată dezleg și ițele misterului. În plus, îmi doream să citesc o carte polițistă de Agatha Christie, în vacanța de Rusalii, tolănită în hamac. 

 

Romanul Crimă pe terenul de golf a fost publicat în anul 1923, fiind cel de-al doilea mister care îl are ca erou pe Hercule Poirot, după ce publicul a făcut cunoștință cu el în 1921, când Agatha Christie a publicat primul său roman polițist, Misterioasa afacere de la Styles. 

Când te gândești că Agatha Christie a scris primul său roman polițist în urma unui pariu făcut cu sora sa, care i-a spus ca nu poate scrie un roman bun. Și uite cum, un secol mai încolo, cea supranumită regina crimei a vândut peste 2 miliarde de exemplare în întreaga lume!

12 cărți pentru 2024

Cu chiu cu vai am încropit și eu lista cu cărțile pe care îmi doresc să le citesc în 2024. Știu că alții citesc mult mai mult ca mine. Pe de altă parte, sunt și cei care citesc mai puțin sau chiar deloc. Cum cam în jurul unei cărți pe lună (și nici aia prea stufoasă) mi se învârte media, lista cu 12 cărți pentru 2024 mi se pare una realistă (sau poate chiar ambițioasă!). Că nu vor fi chiar cele din lista de mai jos, e foarte probabil și posibil. Pe de altă parte, sunt convinsă că măcar câteva titluri din cele de mai jos se vor găsi pe lista mea de cărți citite în 2024. Cine știe, poate chiar toate?!

 

Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm.

Ai ghicit, cartea Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm a lui Matthew Walker, este o pledoarie pentru … somn. În aglomerația cotidiană a zilelor noastre, cei mai mulți dintre noi simțim că avem atâtea de făcut și prea puțin timp. Drept urmare, inevitabil, mulți dintre noi apelăm la cofeină și mai renunțăm la una două ore de somn, ca să putem să includem mai multe activități într-o zi. De cele mai multe ori târându-se de la o activitate la alta, felicitându-ne că am reușit să înghesuim atâtea lucruri într-o singură zi. Apoi, ne băgăm la somn și suntem surprinși că nu adormim instant. Până la urmă, cine are nevoie de 8 ore de somn pe noapte?

Poți să-ți vindeci viața de Louise Hay

Dacă ar fi să rezum cartea Poți să-ți vindeci viața de Louise Hay în câteva cuvinte, esența sa ar fi că este nevoie să te iubești și să te accepți pe tine însuți pentru a te putea vindeca atât fizic, cât și emoțional. Louise Hay susține că în spatele tuturor bolilor de care suferim sunt tipare mentale toxice, cum ar fi că nu ești suficient de bun sau credința adâncă că nu meriți iubire. Aceste gânduri toxice, pe care ți le repeți zi de zi, ani de ani, ajung într-un final să se cronicizeze și să te îmbolnăvească.

Pericol la End House de Agatha Christie

Pericol la End House e prima carte scrisă de Agatha Christie pe care am citit-o anul acesta. Îmi era dor să descifrez un mister alături de Hercule Poirot, folosindu-mă de ordine, metodă și de micile celule cenușii. La început o luasem pe calea potrivită pentru a rezolva acest mister, dar apoi ițele s-au încâlcit, astfel încât atât eu, cât și inegalabilul Hercule Poirot, am luat-o pe piste greșite. Cu atât am fost mai surprinsă la finalul cărții de dezlegarea misterului.

Tabloul de Agatha Christie

De ziua mea am primit în dar de la o prietenă un voucher de la Cărturești. Cum se apropia sfârșitul de an, am decis că e cazul să-mi fac un cadou și să mai umplu biblioteca din apartament cu câteva cărți. Am ales să-mi îmbogățesc colecția de cărți scrise de Agatha Christie cu câteva titluri noi: Pericol la End House, Misterul din Caraibe, Nemesis și Tabloul. Prima carte pe care am ales să o citesc și să o iau cu mine într-o nouă călătorie cu trenul despre care urmează să vă povestesc a fost Tabloul.

Clubul crimelor de joi

Patru „tinere speranțe” din mirificul Cooper Chase se adună în fiecare joi ca să rezolve cazuri vechi de crimă, rămase neelucidate. Este vorba despre Elizabeth, Joyce, Ron și Ibrahim, care au trecut de prima tinerețe și acum își petrec, ceea ce pare a fi ultimii ani din viață, într-un centru exclusivist de bătrâni. Au la dispoziție piscină, urmează clase de pilates și tot felul de ateliere care să-i țină ocupați. Mi-aș dori și eu să mă retrag acolo la bătrânețe, dacă mi-aș permite și dacă Cooper Chase ar exista în realitate.

Cum ar fi să fii ... fericit fără motiv?!

Cartea Fericit fără motiv, este fără doar și poate, un manual al fericirii, un ghid pentru atingerea unei fericiri profunde, care vine din interior și nu depinde de factori externi. Adică acea fericire fără motiv, acea bucurie lăuntrică care pare să vină la pachet cu seninătate, recunoștință, iertare, iubire și acea abilitate miraculoasă de a trăi totul cu uimire și curiozitate. Cum spunea Albert Einstein „Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă s-o trăiești ca pe ceva magic.”

Camera rubinie de Pauline Peters

Pauline Peters este pseudonimul jurnalistei germane Beate Sauer, care, sub acest nume a publicat romanul Camera rubinie, primul din trilogia care o are ca eroină pe Victoria Brenan. Camera rubinie este o împletitură între roman istoric, polițist și de dragoste. Acțiunea are loc în anul 1907, în mare parte în Londra, dar cititorul are șansa să viziteze și câteva conace enigmatice din afara Londrei.

Dilema omnivorului de Michael Pollan

Dilema omnivorului este o carte interesantă. Autorul, Michael Pollan, jurnalist de investigație, a vrut să descopere ce anume punem în farfurie. Dacă pentru mulți dintre noi răspunsul la întrebarea „de unde vine mâncarea?” este de la supermarket, Michael Pollan a mers mai departe, până la plantațiile de porumb, la fermele de creștere a animalelor, la cules de ciuperci și chiar la vânătoare de mistreți. Cartea cuprinde trei părți principale, urmărind trei lanțuri trofice: mâncarea industrializată, mâncarea organică sau „alternativă” și hrana pe care oamenii și-o procură singuri prin vânătoare, cules sau grădinărit.

Arta de a-ți crea amintiri de Meik Wiking

După Lykke și Hygge am citit și Arta de a-ți crea amintiri de Meik Wiking. Cărțile sale trezesc emoție, îți dau o senzație de bine, de confort, în mare parte datorită ilustrațiilor și fotografiilor ce împodobesc paginile cărților sale. Dacă primele două cărți sunt mai mult despre fericire și confort, Arta de a-ți crea amintiri aduce în prim plan nostalgia. Pe alocuri mi-a adus aminte de Traumă și memorie de Peter Levine, deoarece pe lângă sugestiile de a-ți crea amintiri cât mai memorabile, cartea aduce în prim plan funcționarea memoriei și formarea amintirilor.

Răul sub soare de Agatha Christie

În weekendul prelungit de 1 mai am decis să mă delectez cu un nou roman scris de autoarea mea preferată când vine vorba de rezolvat mistere, Agatha Christie. Cărțile sale sunt mai mult decât mistere în care să pui indiciile cap la cap că să descoperi ucigașul. Sunt o călătorie în timp și în spațiu, o incursiune în natura și psihologia umană, cu personaje și situații bine conturate. În Răul sub soare se arată că oamenii nu sunt ceea ce par. Agresorii pot fi de fapt victime și invers.

Traumă și memorie de Peter Levine

„Ceea ce mintea a uitat, corpul nu uită ... din fericire.” spunea Sigmund Freud. Orice traumă, mică sau mare, își lasă amprenta asupra noastră și a corpului nostru, indiferent dacă ne amintim sau nu episodul traumatic. Uneori traumele au loc la o vârstă fragedă sau chiar la naștere. În cartea sa Traumă și Memorie, doctorul Peter Levine prezintă cazul unui bebeluș traumatizat la naștere, care a avut cordonul ombilical strâns în jurul gâtului ce amenința să-l sufoce și a fost nevoie de intervenția brutală a mai multor doctori ca să-l salveze. Chiar dacă micuțul nu mai avea amintirea nașterii sale, fusese traumatizat în urma acesteia și purta amintirea vie în corpul său și în imposibilitatea de a relaționa cu mama sa. Putem vorbi chiar de traume dinainte de naștere, când fătul preia din neliniștea și anxietatea mamei, dacă acestea sunt la cote alarmante. Ca să nu mai pomenesc de traumele transgeneraționale, care se transmit de la o generație la alta. 

Călătorind alături de Regina Maria. Memorii din exil.

Suntem la sfârșitul anului 1916, când familia regală, administrația centrală și o mulțime de oameni simpli din popor au fost nevoiți să părăsească Bucureștiul pentru a se refugia la Iași, capitala de odinioară a Moldovei. Ne aflăm în plin Prim Război Mondial și Puterile Centrale au cucerit deja două treimi din teritoriul țării noastre. În acest context, Regina Maria este convinsă de către Nicolae Iorga să scrie despre țara care a adoptat-o, pe care o iubește nespus. Cuvintele sale urmează să ajungă la soldații de pe front, pentru o doză de îmbărbătare, dar și la populația aflată deja sub ocupație străină, pentru a nu-și pierde speranța că putem izbândi în acest război. Tot Nicolae Iorga va fi cel care va traduce din engleză în română textele Reginei Maria, care vor fi îmbogățite cu ilustrații realizate de către fiica sa, Elisabeta.

12 cărți pe care vreau să le citesc în 2020

Am zis eu că ce rost are să mai fac o listă cu ce cărți doresc să citesc în 2020, din timp ce anul trecut am citit doar 11? Poate că tocmai de aceea, pentru că nu reușesc să citesc mai mult, e nevoie să fiu mai selectivă cu alegerile mele și să am o perspectivă a cărților pe care îmi doresc să le citesc în acest an. Mai ales că am recomandări scrise pe foi, altele salvate pe calculator, așa că am zis să le reunesc într-un singur loc. Așa că mai jos sunt cele 12 cărți pe care îmi doresc să le citesc în 2020. 

La Hotelul Bertram de Agatha Christie. O incursiune în Londra de altă dată.

V-am mai spus că sunt o fană înfocată a romanelor polițiste scrise de Agatha Christie? Fac ce fac și mai citesc una din cărțile sale. Ce bine că a scris 80 de povestiri polițiste așa că am de unde alege. Deja nu mai îmi amintesc clar intriga și făptașul unora din romanele citite în adolescență, în caz că aș epuiza toate cărțile polițiste scrise de ea, aș putea să le recitesc pe acelea. Plus, că după moartea ei au apărut alți scriitori care să-i continue lucrarea, imitându-i stilul cu mai mult sau mai puțin succes. Cert este că pentru mine romanele Agathei Christie sunt un prilej binevenit de a-mi pune în funcțiune micile celule cenușii, cum le numește Hercule Poirot, pentru a rezolva cele mai complicate cazuri.

Căpitanul Mihalis: Libertate sau Moarte, romanul despre lupta de eliberare a Cretei

Dacă nu ați citit nimic de Nikos Kazantzakis, vă recomand să o faceți. Am început anul cu Zorba Grecul și îl închei cu Căpitanul Mihalis: Libertate sau Moarte. Ambele cărți le-am citit din drag de Creta. După ce am vizitat anul trecut frumoasa insulă, locul de naștere al lui Zeus, am vrut să îi pătrund tainele citind opera cea mai de seamă, Zorba Grecul, a celui mai cunoscut scriitor cretan, Nikos Kazantzakis, a cărei acțiune are loc chiar pe meleagurile Cretei. Uite că atât de dragă mi-a fost această insulă, încât am revenit și în acest an, alături de o altă carte a lui Nikos Kazantzakis, a cărei acțiune are loc tot în uimitoarea Cretă.

Dincolo de refuz. Ghid al negocierilor cu parteneri dificili de William Ury

Cartea Dincolo de refuz (sau Getting Past No în engleză) a lui William Ury este un ghid al negocierilor cu parteneri dificili. Acești parteneri dificili pot fi variați. Poate fi vorba de un coleg de la muncă când discutați un proiect, de șeful tău când ceri o mărire de salariu, de soțul sau soția ta când vă faceți planurile pentru vacanța de Crăciun sau un adolescent care pur și simplu pare că nu vrea să-și asculte părinții. Cartea descrie arta negocierii și nu arta manipulării. Ca să fie clar de la început. 

Vincent van Gogh și bucuria vieții

Vincent van Gogh și-a descoperit chemarea când avea 27 de ani. Timp de un veac a desenat și pictat cu înflăcărare, fiind mistuit de dorința de a reda pe hârtie sau pânză ceea ce îi transmitea natura. În acest timp a realizat 2100 de opere de artă, dintre care 860 de picturi în ulei. Nu a cunoscut faima în timpul vieții, abia după moartea sa fiind recunoscută valoarea lucrărilor sale.

Lucra de dimineața până seara, de cele mai multe ori până la epuizare. Se hrănea doar cu pâine, cafea și tutun, banii primiți de la fratele său Theo folosindu-i în special pentru a-și cumpăra culori și pânze. Dacă nu ar fi fost fratele său, care să-i dea bani lună de lună, probabil nu am fi putut să ne bucurăm astăzi de tablourile lui Vincent van Gogh. Destinul său cu siguranță ar fi fost tot unul tragic, dar nu ar fi lăsat în urmă picturi atât de vii și expresive.