Saluti et Laetitiae din Băile Herculane!

Din Drobeta Turnu Severin am făcut cam o oră cu trenul până în stațiunea Băile Herculane. Cum e un loc încărcat de istorie, nu îmi doream să îl ratez. Cum pătrunzi în gara din Băile Herculane înțelegi că numele stațiunii vine de la vestitul Hercule din mitologia greacă. Asta dacă nu era deja clar din numele  stațiunii. Din păcate tot în momentul în care pășești în gară îți dai seama că o clădire istorică, deosebit de frumoasă, este lăsată de izbeliște, în voia sorții. Băile Herculane nu mai este stațiunea de odinioară, în care se înghesuia protipendada austro-ungară. Partea istorică a localității a căzut în dizgrație, în timp ce în rest au apărut hoteluri și pensiuni care de care mai pestrițe, care nu amintesc cu nimic de stațiunea faimoasă de acum un secol.

Clubul crimelor de joi

Patru „tinere speranțe” din mirificul Cooper Chase se adună în fiecare joi ca să rezolve cazuri vechi de crimă, rămase neelucidate. Este vorba despre Elizabeth, Joyce, Ron și Ibrahim, care au trecut de prima tinerețe și acum își petrec, ceea ce pare a fi ultimii ani din viață, într-un centru exclusivist de bătrâni. Au la dispoziție piscină, urmează clase de pilates și tot felul de ateliere care să-i țină ocupați. Mi-aș dori și eu să mă retrag acolo la bătrânețe, dacă mi-aș permite și dacă Cooper Chase ar exista în realitate.

La pas prin Ploiești. 4 muzee într-o singură după-amiază.

Am fost de multe ori în Ploiești, în vizită la rude, dar niciodată până acum nu am luat orașul la pas, ca să-l vizitez pe îndelete. Asta până într-o zi de sâmbătă când am decis să luăm trenul din București cu destinația Ploiești. Până în Ploiești Sud am făcut mai puțin de o oră, ca să fiu exactă călătoria a durat 39 minute. Scopul principal era să vizităm Muzeul Ceasului, dar la fața locului am descoperit și alte muzee în proximitate. Așa că pe lângă Muzeul Ceasului, am vizitat Muzeul Casa de Târgoveț, Casa Memorială Nichita Stănescu și Casa Memorială I.L. Caragiale. Toate fără grabă, toate într-o după-amiază. Unde mai pui că am poposit și la masă înainte să luam trenul înapoi!

 

Casele din Cartierul Armenesc și poveștile lor (ne)știute

 

La câțiva pași de Piața Universității se află Cartierul Armenesc, pe vremuri una din mahalalele capitalei. Cartierul s-a născut în jurul Bisericii Armenești, apărând apoi atelierele de meșteșugari, magazinele și cafenelele. Existența armenilor în București este legată de Calea Moșilor, cea mai importantă stradă comercială numită pe vremuri Podul Târgului de Afară. Nu întâmplător Strada Armenească, se intersectează cu Calea Moșilor, care delimitează Cartierul Armenesc la est. Granița de sud este dată de Bulevardul Carol I, iar la nord de Strada Maria Rosetti.

Cum ar fi să fii ... fericit fără motiv?!

Cartea Fericit fără motiv, este fără doar și poate, un manual al fericirii, un ghid pentru atingerea unei fericiri profunde, care vine din interior și nu depinde de factori externi. Adică acea fericire fără motiv, acea bucurie lăuntrică care pare să vină la pachet cu seninătate, recunoștință, iertare, iubire și acea abilitate miraculoasă de a trăi totul cu uimire și curiozitate. Cum spunea Albert Einstein „Viața însăși este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă s-o trăiești ca pe ceva magic.”

Ce vizitam in Drobeta Turnu Severin?

Din București faci aproximativ 6 ore cu trenul până în Drobeta Turnu Severin. Timpul a trecut surprinzător de repede privind pe fereastră și făcând planuri de călătorie. Nici nu am apucat să răsfoiesc cartea pe care am luat-o ca să-mi țină companie. Pe geam se desfășurau felurite imagini, care fie m-au încântat, fie m-au întristat. Pe de o parte, case îngrijite, pajiști, păduri, dealuri, peisaje fermecătoare. Pe de alta, case sărăcăcioase care păreau că mai așteaptă un bobârnac ca să se prăbușească cu totul și nenumărate gunoaie aruncate cu lejeritate pe marginea drumului.