Desigur, Fisika. Cosmetice naturale din inima Cretei.


Am făcut cunoștință cu produsele Fisika în timpul vacanței mele în Creta. Le-am descoperit pe raftul unui magazin cu produse cosmetice din Kato Daratso. Mi-au atras atenția ambalajele simple, din materiale reciclabile, care m-au anunțat cumva că este vorba despre produse realizate manual, din ingrediente naturale. Am citit lista de ingrediente, am examinat produsele, le-am mirosit, am aplicat din creme puțin pe mâini ca să le testez pe propria piele. Prima impresie a fost bună. Dar cum în general mă documentez înainte să achiziționez ceva nou, mai ales că nu aveam neapărat nevoie de o nouă cremă, am decis să aflu mai multe despre produsele Fisika.

Cum era de așteptat am apelat la prietenul meu Google și am căutat impresii. Nu am găsit prea multe informații de la alte persoane care le-au utilizat, în schimb le-am descoperit site-ul și am aflat povestea din spatele mărcii Fisika. Povestea începe cu bunica lui Filio, Paraskevi, care făcea săpun natural cu ulei de măsline, care încânta simțurile. Mi-o amintesc și eu pe mamaie care tot așa, prin magie, făcea celebrul săpun de casă, cu sodă caustică, care în schimb nu mirosea prea grozav. Dar să revenim la Fisika.

Cafe Milu. O poveste de dragoste cu iz de cafea.


Când am pășit în cafeneaua Milu Cafe, m-a surprins cât de micuță e. Parcă pătrunsesem în sufrageria unor prieteni, asta a fost senzația pe care am avut-o când am intrat. La fel și partea de conversație. Se discuta ca între prieteni. Cel fel de cafea vrei? Mai tare, mai slabă, mai aromată, mai specială? Eu venisem la întâlnirea Postcrossing organizată cu ocazia centenarului și dintr-o dată m-am simțit ca acasă.

Mi-am comandat un chai latte masala aromat care m-a trezit la viață, că eram cam lipsită de vlagă când am intrat pe ușă. Așa că am avut spor la semnat sute de vederi, deși nu am mai trimis prin Postcrossing nicio vedere de luni de zile. În schimb am prins obiceiul de a ne trimite nouă câte o vedere când mergem în vacanță sau vizităm un oraș nou. Nouă și celor dragi, cărora vrem să le bucurăm cutia poștală.

Calendar 2018. Luna decembrie e despre magie.


Despre ce putea fi luna decembrie dacă nu despre magie? Bine, agenda din care m-am inspirat pentru tematicile lunare ar fi vrut ca decembrie să fie despre libertate. Dar am zis că se înșeală, decembrie nu poate fi decât despre magie. Chiar dacă m-am entuziasmat la începutul anului cu privire la a avea o tematică lunară, pe parcurs aș fi vrut să renunț, că parcă unele gânduri, idei, exerciții din agendă nu mă inspirau sau mi se păreau puerile. Însă am mai adaptat pe parcurs tematicile fiecărei luni ca să reflecte ceea ce simt și cred la momentul respectiv și să reușesc să duc până la capăt această provocare. Am avut până acum ca tematici iubirea, seninătatea, iertarea, acceptarea, speranța, inspirația, bucuria, recunoștința, autenticitatea, aventura, empatia și compasiunea.

Dar să revenim la magie. Decembrie este luna în care ne îngheață nasul când înfruntăm frigul de afară, este luna în care ne bucurăm de fulgi de nea și în care ne vizitează atât Moș Nicolae cât și Moș Crăciun. Este luna în care creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului. Este ultima lună din an, după care ne așteaptă un an nou. Într-un cuvânt, este luna în care miracolele sunt posibile.

Bron/Broen. Ipostaze altfel cu Malmo și Copenhaga.


Copenhaga este cunoscută drept capitala cu cei mai fericiți locuitori, iar Malmo pare un oraș idilic, unde ți-ai dori să locuiești. În coproducția daneză-suedeză Bron / Broen, în traducere Podul, cele două orașe sunt prezentate în alte ipostaze, care scapă turistului care vine să se bucure de atracțiile lor pentru câteva zile.

Serialul gravitează în jurul Podului Oresund, lung de 8 km, care leagă cele două țări: Suedia și Danemarca și cele două orașe: Malmo și Copenhaga. Broen este un serial polițist, realizat în maniera filmelor nordice, oarecum sumbru, presărat pe alocuri cu scene explicite de violență sau nuditate. Așa că dacă nu e tocmai genul vostru, mai bine nu vă uitați, că poate da dependență.

O altă vila Minovici, în stil Tudor, o construcție atipică pentru București


Dacă ieri scriam despre Vila Minovici, poate cea mai frumoasă casă din București, astăzi vă povestesc despre vecina sa, o clădire atipică pentru București, construită în stil Tudor. Este vorba despre casa nepotului lui Nicolae Minovici care la rândul său găzduiește un muzeu. Ne putem imagina că Dumitru Furnică-Minovici a luat microbul colecționării de la unchiul său. În anul 1942 este încheiată construcția în stil Tudor, menită să adăpostească colecția sa de artă medievală veche, care astăzi poartă numele de „Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru-Furnică Minovici”.