Castelele de pe Valea Prahovei și poveștile lor (ne)știute

Francezii se mândresc cu castele somptuoase care împodobesc ca niște nestemate Valea Loarei. Ca într-o miniatură, Valea Prahovei găzduiește pe malurile sale castele și palate. Din unele au rămas doar câteva ruine, pe când altele încă se înalță semețe și primesc oaspeți. În schimb, toate spun povești despre vremuri apuse. Dacă am putea să aflăm toate întâmplările și șoaptele tainice la care au fost părtașe aceste edificii istorice. Unele au rămas scrise în cronicile vremii, altele au fost transformate în legende, transmise prin viu grai generațiilor următoare.

Prahova izbucnește timid din Clăbucetele Predealului, un firicel de apă care crește și crește în timp ce șerpuiește printre munți și dealuri până la vărsarea sa în Ialomița, în apropiere de localitatea Adâncata. În drumul său spre vărsare, trece pe lângă Sinaia, locul ales de familia regală pentru a-și stabili locuința de vară, datorită frumuseții cadrului natural și a aerului curat de munte. Putem intui că acesta este unul din motivele pentru salba de castele și palate ce se odihnesc pe malurile sale. Sau mai degrabă putem spune că frumusețea locurilor pe care le străbate este cea care a atras oameni cu stare să își construiască reședințe luxoase de o parte și de alta a apelor sale.

Cu trenul prin Europa: Budapesta, cireașa de pe tort

După Viena și Bratislava, am ajuns cu trenul în Budapesta. Capitala Ungariei s-a dovedit a fi cireașa de pe tort a acestei călătorii, în ciuda vremii bacoviene cu care ne-a întâmpinat. Budapesta are o arhitectură spectaculoasă, cu clădiri monumentale reflectate în apele Dunării care desparte orașul în Buda și Pesta. Am descoperit un oraș animat în prag de Crăciun cu oameni primitori și bucate alese. 

Melancolia plutește în aer în casa memorială „George și Agatha Bacovia”

Luând-o la pas pe străduțe cu case nu tocmai arătoase, ajungi pe Str. George Bacovia. La numărul 63 descoperi o casă modestă, fără etaj, care pare că te invită să mergi mai departe, dacă nu ar fi placa comemorativă și steagurile fluturând la intrare. Tocmai ai ajuns la casa memorială „George și Agatha Bacovia” a cărei construcție s-a înfăptuit într-o singură lună, în anul 1933. Soții Bacovia au locuit în acest imobil timp de 24 de ani, până la stingerea din viață a poetului în anul 1957. La un an după moartea sa, datorită Agathei, casa a devenit muzeu, însă abia în anul 1966 s-a transformat în casa memorială „George și Agatha Bacovia”.

Castelul Iuliei Hasdeu, o poartă către lumea de dincolo

La doar 18 ani, în anul 1888, se stinge din viață Iulia Hasdeu, unica fiică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cunoscută ca boala romantică a secolului XIX, tuberculoza a făcut ravagii în urmă cu mai bine de un veac, fiind cauza stingerii din viață a numeroși artiști și oameni de valoare. Copil genial, la numai 2 ani vorbea limba franceză, la 4 ani învăța să scrie, iar la 7 ani compunea propriile nuvele. La 16 ani, Iulia Hasdeu a fost prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona.

Răvășit de durere, tatăl său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, nu se poate împăca cu pierderea unicei sale fiice, pe care o iubea mai presus de orice pe această lume. După moartea Iuliei, între anii 1893-1896, este construit la Câmpina, castelul care îi este dedicat. Împreună cu mormântul fetei din Cimitirul Bellu din București, sunt considerate a fi unicele temple spiritiste din lume, construcții de o inestimabilă valoare, menite să-i asigure tatălui îndurerat o modalitate de a comunica cu iubita sa fiică, trecută în neființă.

Prin noroi până la Amfiteatrul Transilvania pentru un prânz la înălțime

În prima zi a lui Făurar, am pornit cu mic cu mare, patru inși într-o mașină, spre Moeciu de Sus. De aici urma să o luăm la pas pe un drum forestier până la Amfiteatrul Transilvania, pentru un prânz la înălțime, urmând ca apoi să ne întoarcem înapoi, în mirificul București. Zis și făcut. Ai zice că eram amnezică pentru că uitasem complet și iremediabil că până la Moeciu facem mai bine de trei ore dus, apoi tot pe atâta sau mai mult la întors. Tot așa, iarna nu-i ca vara, iar la munte nu-i ca la câmpie. Drumul până la Amfiteatrul Transilvania, nu era tocmai o plimbare în mijlocul naturii, ci mai degrabă o baie de noroi. Dar urma să aflăm.

Evenimentele lunii februarie 2020

Luna februarie a ajuns să fie un fel de lună în care e promovată la maxim iubirea. Să nu vă surprindă dacă vedeți pe stradă flăcăi cu câte un trandafir roșu în mână, inimioare sau ursuleți gigant de pluș. Pe 14 februarie avem Ziua Îndrăgostiților, sărbătoare importată și apoi pe 24 februarie, varianta autohtonă, Dragobetele care sărută fetele. Imediat după vine Mărțișorul, urmat de Ziua Femeii.