La pas prin Iași

După ce am vizitat Palatul lui A.I. Cuza și Muzeul de Etnografie din Ruginoasa, am luat din nou trenul având ca destinație dulcele târg al Ieșilor. Am plecat din Ruginoasa la ora 13:43 și o oră mai târziu, la 14:51, eram în gara din Iași. Pe drum nu am stat degeaba ci am căutat cazare pe booking.com . Am optat pentru hotelul Ramada City Center, aflat așa cum îi spune și numele, în centrul orașului. De la gară am luat-o la pas prin oraș până la hotel, având șansa să trecem pe lângă câteva din atracțiile principale din centrul orașului precum: Catedrala Mitropolitană, Palatul Roznovanu (Primăria Iași), Biserica Trei Ierarhi, Școala Primară Gheorghe Asachi, Palatul Culturii, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc și Casa Dosoftei.

Ruginoasa, un palat misterios și o vizită inedită

Duminică dimineața, la ora 9:58, am luat trenul din Târgu Frumos spre Ruginoasa, ca să vizităm Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, un castel care seamănă izbitor de mult cu cel din Miclăușeni. Asta nu e deloc întâmplător, având în vedere că ambele castele au aparținut familiei Sturdza și au fost construite în stil neogotic. Călătoria a durat 22 minute, iar la 10:19 eram deja în Ruginoasa.

Vremea era în continuare mohorâtă si ploaia ne dădea târcoale. După ce am coborât din tren în gara din Ruginoasa, ne-am îndreptat spre reședința de vară a lui A.I. Cuza, care astăzi găzduiește muzeul dedicat celui care a înfăptuit unirea Moldovei cu Țara Românească.

O zi plină. Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău, Conacul lui Vasile Alecsandri din Mircești și Castelul Sturdza din Miclăușeni

Sâmbătă, dis-de-dimineață, adică la ora 7 și 7 minute am luat trenul din Gara de Nord având ca primă destinație Bacău. Aveam ceva emoții pentru că vinerea de dinainte plouase torențial în București și vremea nu se arăta în continuare prea prietenoasă. În mod miraculos, ploaia ne-a găsit mereu la adăpost și într-o singură zi am reușit să vizităm Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău, Conacul lui Vasile Alecsandri din Mircești și Castelul Sturza din Miclăușeni. Seara am înnoptat în Târgu Frumos, pentru că aveam planuri mărețe și pentru duminică. Voiam sa ajungem la Castelul A.I. Cuza din Ruginoasa și apoi în dulcele Iași. Am avut parte de o călătorie în care ne-am bazat ca de multe ori pe tren, dar am avut nevoie și de un „ia-mă nene” între Mircești și Miclăușeni și de un microbuz ca să ajungem din Miclăușeni în Târgu Frumos!

În căutarea rochiței perfecte de vară!

Am pornit în căutarea rochiței perfecte de vară. Ca materiale prefer inul, bumbacul sau mătasea, deoarece consider că materialele naturale îți dau o stare de bine și în plus, sunt prietenoase și cu mediul înconjurător. Îmi plac liniile simple, care curg natural pe corp și culorile pastelate. Am căutat branduri de modă autohtone, care să producă haine în serii limitate, cu grijă față de oameni și mediu. Vă las mai jos cu câteva rochițe selectate cu grijă de la mărcile mele preferate #madeinro: Verlinne, Framboise, Happy Friday și Motifs.

Saluti et Laetitiae din Băile Herculane!

Din Drobeta Turnu Severin am făcut cam o oră cu trenul până în stațiunea Băile Herculane. Cum e un loc încărcat de istorie, nu îmi doream să îl ratez. Cum pătrunzi în gara din Băile Herculane înțelegi că numele stațiunii vine de la vestitul Hercule din mitologia greacă. Asta dacă nu era deja clar din numele  stațiunii. Din păcate tot în momentul în care pășești în gară îți dai seama că o clădire istorică, deosebit de frumoasă, este lăsată de izbeliște, în voia sorții. Băile Herculane nu mai este stațiunea de odinioară, în care se înghesuia protipendada austro-ungară. Partea istorică a localității a căzut în dizgrație, în timp ce în rest au apărut hoteluri și pensiuni care de care mai pestrițe, care nu amintesc cu nimic de stațiunea faimoasă de acum un secol.

Clubul crimelor de joi

Patru „tinere speranțe” din mirificul Cooper Chase se adună în fiecare joi ca să rezolve cazuri vechi de crimă, rămase neelucidate. Este vorba despre Elizabeth, Joyce, Ron și Ibrahim, care au trecut de prima tinerețe și acum își petrec, ceea ce pare a fi ultimii ani din viață, într-un centru exclusivist de bătrâni. Au la dispoziție piscină, urmează clase de pilates și tot felul de ateliere care să-i țină ocupați. Mi-aș dori și eu să mă retrag acolo la bătrânețe, dacă mi-aș permite și dacă Cooper Chase ar exista în realitate.