Agenda roz, ajutorul meu de nădejde pentru un an cât mai inspirat


Dacă mă urmăriți de ceva vreme, atunci poate știți povestea agendei roz. Dacă nu, v-o povestesc acum pe scurt. A fost odată, ca niciodată ... o agendă pentru planificarea anului 2018, pe care eu am cumpărat-o la reducere și totuși încă la supra preț pentru 2019. Am așteptat ce am așteptat să vină prin poștă și degeaba. Coletul părea blocat undeva prin Jamaica. Așa că am scris și eu ca să întreb ce se întâmplă cu agenda care promitea să mă ajute să obțin claritate pentru un 2019 plin de realizări mărețe. Cum probabil nici ei nu știau pe unde mi-e agendă și trecuse deja timpul maxim de expediere, mi-am primit banii înapoi. După încă o săptămână, am primit și agenda prin poștă. Ce mai, mi-am zis că a venit Crăciunul mai devreme pentru mine. Apoi a venit și Noul An și odată cu el m-am mobilizat să completez agenda, care mi-a luat doar două luni, o nimica toată.

După ce cu chiu cu vai am completat-o și pe alocuri a fost de folos, am zis să vă las mai jos ideile și exercițiile principale, pe care le puteți scrie pe foi, dacă nu aveți o agendă roz, drăguță ca mea. S-ar putea să vă ofere claritatea și imboldul de care aveți nevoie ca să faceți primul pas către viața pe care o visați. Că doar nu degeaba agenda se numește The Artist of Life.

Căile întortocheate ale iubirii


Așa ar fi trebuit să se numească romanul Nicolei Krauss în loc de Istoria iubirii, după toate ițele pe care le țese în zig zag și pe care le descurci puțin câte puțin pe măsură ce parcurgi paginile cărții. La final, când n-ai mai crede posibil, ițele se descurcă și privind în urmă firul epic se face lumină, dar și întuneric. Înțelegi ce s-a întâmplat pe parcursul a 60 de ani, dar prezentul rămâne neclar. Ce se petrece în continuare cu Alma? Cu Leo? Cu Bird? Cu Misha? Cu Charlotte?

Alma, o tânără de paisprezece ani din New York, poartă numele eroinei din Istoria iubirii, carte care a fost dăruită mamei sale de către tatăl său. Leo Gursky, un bătrân singur, care locuiește tot în New York, se teme că a ajuns invizibil. El a scris Istoria iubirii pentru Alma, iubirea sa din tinerețe, pe care care a pierdut-o cu șaizeci de ani în urmă, când aceasta a părăsit Polonia pentru Statele Unite, ca urmare situației incerte a evreilor în preajma celui de-al doilea război mondial. Cu aceste ingrediente începe cartea și povestea întortocheată a iubirii și a suferinței.

Luați-vă porția de frumos la Muzeul Colecțiilor de Artă !



Palatul Romanit, construit în stil neoclasic în secolul XIX, aflat pe Calea Victoriei la numărul 111, găzduiește astăzi Muzeul Colecțiilor de Artă. Preț de două etaje și timp de peste două ore m-am delectat cu tablourile unor pictori români precum Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Pătrașcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu sau Dimitrie Ghiaţă. Pe lângă picturi, am mai admirat piese de mobilier, ceramică, țesături și câteva sculpturi. 

Curajul de a privi înăuntru


Nu mai îmi amintesc exact cum am dat peste blogul Petronelei Rotar, dar cert este că am rezonat cu unele lucruri scrise de ea. Pe atunci cred că tocmai publicase volumul Orbi. Până să mă hotărăsc dacă să o citesc sau nu, a mai scos o carte, Privind înăuntru, un fel de roman autobiografic. Am zis hai să o cumpăr ca să sprijin un autor autohton, al cărui blog îl urmăresc. Dacă tot am cumpărat-o, am zis să o și citesc, nu?

Casa memorială Anton Pann, un muzeu interactiv


Pe strada Anton Pann, la numărul 20 și-a deschis porțile (sau ușile) un nou muzeu. Este vorba, cum era lesne de ghicit, despre Muzeul Anton Pann, găzduit chiar în casa celui căruia îi datorăm muzica imnului național și poveștile veșnic actuale cu Nastratin Hogea. Muzeul este unul mic, dar primitor. Interiorul nu mai amintește cu nimic de vremea în care locuia aici Anton Pann, însă modalitatea în care casa sa a fost transformată în muzeu este una inedită și interactivă. Biletul costă o nimica toată, 4 lei, iar cu 6 lei poți avea parte de ghidaj pentru întreg grupul. Recomand să profitați de ghidaj, pentru noi doamna Mădălina Șchiopu, care ne-a povestit așa frumos despre Anton Pann, a fost ca o mană cerească.

Muzeul Literaturii Române din București


Din anul 2017, Muzeul Literaturii Române are o nouă casă, pe str. Nicolae Crețulescu nr. 8, în spatele Bisericii Albe, într-o clădire istorică ce a aparținut generalului Leon Mavrocordat. Camerele vechii reședințe găzduiesc astăzi manuscrise vechi și diferite obiecte ce au aparținut unor scriitori sau poeți de seamă ai literaturii române. Îmi amintesc că am găsit micile încăperi ale muzeului destul de reci, cu o lumină albă, artificială, neprietenoasă cu aparatul de fotografiat.