Muzeul Recordurilor Românești din București


Ieri am vizitat Muzeul Recordurilor Românești, muzeu ce se află ascuns la numărul 25 al străzii Parfumului, din vechiul cartier evreiesc din București. Spun ascuns, pentru că poți trece pe lângă poarta muzeului, fără să bănuiești că ascunde unul din cele mai interesante muzee private din România. Abia după ce se deschide poarta și intri îți dai seama că te afla în curtea unui muzeu, găzduit de o clădire nouă. 

Muzeul Recordurilor Românești este un muzeu privat, ce găzduiește colecții impresionante și recorduri românești, după cum îi spune numele. Colecțiile se desfășoară pe etaje întregi, cât și la subsolul clădirii. Un etaj întreg este dedicat filateliei, un altul aparatelor foto , fiarelor de călcat sau tirbușoanelor, iar subsolul conține o întreagă colecție de suporturi pentru fiarele de călcat. Toate piese deosebite, fiecare cu povestea ei. Muzeul poate fi vizitat doar cu programare prealabilă, în tururi ghidate.

Biserica fortificată din Prejmer într-o zi însorită de octombrie


Într-o sâmbătă însorită și surprinzător de călduroasă pentru luna octombrie am pornit la drum cu intenția de a vizita biserica fortificată din Prejmer. Am luat trenul de la ora 10 din Gara de Nord cu destinația Brașov. În Brașov am așteptat aproape o oră un alt tren care să ne ducă în Ilieni, halta CFR cea mai apropiată de biserică fortificată din Prejmer. Apoi încă vreun sfert de oră de mers pe jos și eram la poarta cetății fortificate din Prejmer, obiectivul acelei zile însorite de octombrie. 

Cetatea bisericească din Prejmer este unul din cele mai importante monumente istorice medievale din Transilvania, din anul 1999 făcând parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Construcția sa a fost începută în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni și continuată de ordinul călugărilor cistercieni. Adevărații constructori ai cetății bisericești sunt însă țăranii și meșteșugarii sași, stabiliți în acele vremuri în Țara Bârsei. Din 1992 patronajul întregului ansamblu a fost preluat de către Fundația Sașilor Transilvăneni din München, fundația executând vaste lucrări de restaurare. În continuare, biserica și cetatea sunt întreținute prin mijloacele financiare ale fundației.

Calendar 2018. Luna octombrie este despre aventură.


Gata, a venit momentul mult așteptat, acela de a aduce mai multă aventură în viața noastră, începând cu luna octombrie. Cu toții avem nevoie de aventură din când în când. Dacă nu căutăm un strop de aventură vom găsi un pic de dramă în schimb, pentru că suntem ființe complexe, care pe lângă siguranță și rutină, avem nevoie să ieșim din zona de confort, să fim nesiguri, ca să simțim că viața noastră e palpitantă. Schimbările din viața noastră ne propulsează pe tărâmuri necunoscute și drept urmare plonjăm în aventură. Pot fi schimbări mari sau schimbări mici. Cert este că viața înseamnă mișcare

Putem căuta aventura în exterior sau chiar în casele noastre, în paginile unei cărți sau uitându-ne la un film care ne ține în suspans. Pentru mine călătoriile sunt un mod de a aduce mai multă aventură în viața mea. De fiecare dată mă scot din zona de confort, am emoții cu fiecare plecare, tânjesc să revin acasă, la confortul și siguranța propriei locuințe, după care, după o vreme, tânjesc din nou după o nouă aventură călătoare. Schimbările și descoperirile ne aduc mai multă aventură. Doza de aventură diferă de la o persoană la alta, așa că dacă pentru unii aventură înseamnă să vadă leii în mediul lor natural, pentru alții s-ar putea să fie pur și simplu o noua rută de la birou acasă.

O grădină în inima orașului?


În Malmo cel mai mult mi-a plăcut Slottstradgarden, atât grădina în sine, cât și ideea din spatele ei. Ce e așa special la ea? Poate pentru unii nu mare lucru. E doar o grădină îngrijită formată din mai multe parcele cu flori și legume, îngrădite, printre care te poți plimba. O poți vedea când străbați Kungsparken, parcul ce înconjoară Malmohus (Castelul din Malmo). Citind tăblițele din grădină, afli că parcelele de teren sunt cultivate de locuitori ai orașului. Nu știu care e procesul de selecție, dar mi se pare o idee grozavă pentru o comunitate, să aibă o grădină în care locuitorii pot avea o bucată de teren pe care să o îngrijească și să planteze ce își doresc. Bănuiesc că există anumite reguli și nu poți planta chiar orice, ca petecuțele de pământ cultivate să se armonizeze între ele și să poată fi un loc de recreere pentru ceilalți membrii ai comunității, care poate nu sunt pasionați de grădinărit, dar cui nu-i place o plimbare prin parc?

Copenhaga, capitala cu cei mai fericiți locuitori


Citind „Mica enciclopedie hygge” și apoi „Mica enciclopedie lykke”, am devenit din ce în ce mai curioasă cu privire la danezi și faptul că sunt considerați cei mai fericiți oameni de pe planetă. Mai demult citisem pe undeva că nordicii sunt deprimați că nu văd lumina soarelui prea des și se sinucid pe capete. Aparent nu. Conform studiilor ONU, în anul 2013, Danemarca a fost declarată cea mai fericită țară, cu cea mai fericită capitală. În 2014,  Copenhaga a fost declarată Capitala Verde a Europei. Oraș fericit, eco, sigur, curat, verde, deja stelele se aliniau și mă gândeam cum ar fi să pășesc și eu pe străzile „fericite” ale Copenhagăi. Dacă mai adaugi și fascinația mea curentă pentru tot ce ține de hygge și design scandinav, am zis că e timpul să planificăm o nouă aventură în nordul Europei.