Slider

Melancolia plutește în aer în casa memorială „George și Agatha Bacovia”

23 feb. 2020


Luând-o la pas pe străduțe cu case nu tocmai arătoase, ajungi pe Str. George Bacovia. La numărul 63 descoperi o casă modestă, fără etaj, care pare că te invită să mergi mai departe, dacă nu ar fi placa comemorativă și steagurile fluturând la intrare. Tocmai ai ajuns la casa memorială „George și Agatha Bacovia” a cărei construcție s-a înfăptuit într-o singură lună, în anul 1933. Soții Bacovia au locuit în acest imobil timp de 24 de ani, până la stingerea din viață a poetului în anul 1957. La un an după moartea sa, datorită Agathei, casa a devenit muzeu, însă abia în anul 1966 s-a transformat în casa memorială „George și Agatha Bacovia”.

Castelul Iuliei Hasdeu, o poartă către lumea de dincolo

16 feb. 2020


La doar 18 ani, în anul 1888, se stinge din viață Iulia Hasdeu, unica fiică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cunoscută ca boala romantică a secolului XIX, tuberculoza a făcut ravagii în urmă cu mai bine de un veac, fiind cauza stingerii din viață a numeroși artiști și oameni de valoare. Copil genial, la numai 2 ani vorbea limba franceză, la 4 ani învăța să scrie, iar la 7 ani compunea propriile nuvele. La 16 ani, Iulia Hasdeu a fost prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona.

Răvășit de durere, tatăl său, Bogdan Petriceicu Hasdeu, nu se poate împăca cu pierderea unicei sale fiice, pe care o iubea mai presus de orice pe această lume. După moartea Iuliei, între anii 1893-1896, este construit la Câmpina, castelul care îi este dedicat. Împreună cu mormântul fetei din Cimitirul Bellu din București, sunt considerate a fi unicele temple spiritiste din lume, construcții de o inestimabilă valoare, menite să-i asigure tatălui îndurerat o modalitate de a comunica cu iubita sa fiică, trecută în neființă.

Prin noroi până la Amfiteatrul Transilvania pentru un prânz la înălțime

8 feb. 2020


În prima zi a lui Făurar, am pornit cu mic cu mare, patru inși într-o mașină, spre Moeciu de Sus. De aici urma să o luăm la pas pe un drum forestier până la Amfiteatrul Transilvania, pentru un prânz la înălțime, urmând ca apoi să ne întoarcem înapoi, în mirificul București. Zis și făcut. Ai zice că eram amnezică pentru că uitasem complet și iremediabil că până la Moeciu facem mai bine de trei ore dus, apoi tot pe atâta sau mai mult la întors. Tot așa, iarna nu-i ca vara, iar la munte nu-i ca la câmpie. Drumul până la Amfiteatrul Transilvania, nu era tocmai o plimbare în mijlocul naturii, ci mai degrabă o baie de noroi. Dar urma să aflăm.

Evenimentele lunii februarie 2020

2 feb. 2020


Luna februarie a ajuns să fie un fel de lună în care e promovată la maxim iubirea. Să nu vă surprindă dacă vedeți pe stradă flăcăi cu câte un trandafir roșu în mână, inimioare sau ursuleți gigant de pluș. Pe 14 februarie avem Ziua Îndrăgostiților, sărbătoare importată și apoi pe 24 februarie, varianta autohtonă, Dragobetele care sărută fetele. Imediat după vine Mărțișorul, urmat de Ziua Femeii. 

10 locuri în care îmi doresc sa înnoptez în 2020

31 ian. 2020


Anul trecut am făcut o listă cu 12 locuri de la noi din țară în care îmi doream să înnoptez. Mărturisesc că nu am ajuns să înnoptez în niciunul din locurile faine de pe listă, ceea că nu m-a împiedicat să fac o nouă listă, cu alte 10 locuri faine în care îmi doresc să înnoptez anul acesta. Am zis să fiu mai realistă cu alegerile făcute: să fie aproape de București, să se poate ajunge preferabil fără mașină și să nu fie foarte scump. Nu știu cât mi-a ieșit, dar măcar am ales doar 10 locuri.

Cu trenul prin Europa: Bratislava

24 ian. 2020


Din Viena am luat trenul spre Bratislva și în două ore jumătate eram în capitala Slovaciei. Bratislava mi-a amintit de Oradea, prin stilul Art Nouveau al clădirilor, dar și de Brașov, prin țigla roșie de pe acoperișul caselor vechi. În centrul orașului am găsit clădiri îngrijite și alei largi, pietruite pe care te puteai plimba în voie, uitându-te la vitrinele magazinelor cu suveniruri sau ghicind prin geam preparatele care se serveau la mesele restaurantelor. Cu pricepere și păsare așa ar fi putut arăta astăzi și centrul Bucureștiului, nu cu clădiri vechi ce stau să se prăbușească, cluburi la subsol ce funcționează încă fără autorizație, cu o lume pestriță pe străzi și prea mult kitsch.

Un produs Blogger.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Theme Designed By Hello Manhattan
|

Your copyright

2018-2019 Adriana Pârvu. Toate drepturile rezervate.