Toamna la Palatul Cotroceni

Pare că Palatul Cotroceni nu mai are nevoie de nicio prezentare. Ascuns vederii de ziduri înalte și copaci stufoși, poate fi vizitat doar cu o programare prealabilă. Asta în caz că vă gândeați să vă aventurați și să-i faceți o vizită pe nepusă masă. Programarea se poate face telefonic sau pe mail, după care vă prezentați la ora stabilită la intrare, ca să treceți printr-o verificare ca la aeroport. Toate tururile sunt ghidate, nu poți să te plimbi de capul tău, în voie, prin încăperile care fac parte din muzeu și durează în jur de o oră. Pentru străini se pot organiza tururi în limba engleză, franceză și italiană. În plus se pot face fotografii în voie cu telefoanele mobile, fără nicio taxă. Parcă începem să ne aliniem și noi cu practicile din alte țări ceva mai destupate la minte.

Conacul Pană Filipescu din Filipeștii de Târg

Conacul Pană Filipescu se poate declara norocos. A fost reabilitat complet, transformat în muzeu și poate primi din nou oaspeți. Că doar ăsta este rolul unui conac pe lume, acela de gazdă primitoare. Din păcate nu la fel de norocos a fost vecinul său, Palatul Postelnicului Cantacuzino, din care azi au rămas doar câteva ziduri în ruină, o urmă palidă a măreției de odinioară.

Serbările Toamnei la Conacul Kosca din Dragodana

Dragodana este satul copilăriei mele. Pentru mine acest sat alintat de dealuri are o încărcătură magică, fiecare potecă, copac sau gard fiind un prilej de aventură când eram copilă. Așa că m-am bucurat teribil când am aflat că în prima duminică din octombrie au loc Sărbătorile Toamnei, ca în vremurile de demult, când țăranii își duceau roadele muncii de peste vară la târg. Bucuria  a atins cote maxime când am aflat că gazda acestui eveniment special va fi nimeni alta decât Conacul Koșca, cel cocoțat pe deal, care a revenit la viață, ca pe timpul boierului cu același nume. Când eram mică mă mai jucam pe lângă clădirile părăsite ale conacului, fără să mă gândesc că într-o bună zi le voi putea vedea într-o ipostază mult mai fericită, readuse la gloria de odinioară.

Casa Costa-Foru din București

Am descoperit o nouă casă veche, din acelea care spun povești, dacă ai răbdare să stai în liniște între pereții lor și să le asculți. Este vorba despre Casa Costa-Foru, de pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 7. O dată pe an, timp de cam o lună, casa modernizată la începutul secolului XX, își deschide larg porțile sau mai bine spus ușile, pentru toți cei care vor să-i treacă pragul, ca s-o cunoască mai bine. Intrarea este liberă, iar încăperile sale găzduiesc tot felul de evenimente faine. 

Bine te-am regăsit, Micule Trianon! Din nou la Karpatia Horse Show - 2019

Bine te-am regăsit, Micule Trianon! Au trecut trei ani de la ultima noastră întâlnire. Ruinele tale sunt încă semețe, dominând întreg domeniul Cantacuzino. Parcă acum am văzut un licăr de speranță în privirea ta, că poate cândva, îți vei dobândi gloria mult așteptată, pe care încă nu ai apucat să o guști, deoarece în anul 1913 stingerea din viață a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, a coincis cu începutul declinului tău. Finisajele interioare îți mai lipseau ca să concurezi cu suratele tale de la Versailles, însă soarta ți-a fost potrivnică. Dar vremea și vremurile sunt schimbătoare așa că cine știe ce îți rezervă viitorul? Momentan sunt convinsă că te-ai bucurat să vezi atâta lume în jur, adunată pentru cea de-a patra ediție a Karpatia Horse Show, un eveniment inedit cu oameni și cai.

Regina Maria și parfumul său de violete indiene

Pe 18 iulie 1938 se stingea din viață la castelul Pelișor, ultima romantică a secolului trecut, Regina Maria. Zece ani mai târziu, parfumul său inconfundabil de violete indiene inunda în mod inexplicabil încăperile castelului Pelișor. Regina Maria era o mare iubitoare a violetelor și a culorii violet, simbol al regalității. La înmormântarea sa, culoarea violetelor a înlocuit negrul mortuar obișnuit, fiind una din ultimele dorințe lăsate în scris de către regină.