Mergând de la gară spre centrul orașului, Satu Mare mi-a adus aminte de Alba Iulia, cu străzile sale liniștite străjuite de o parte și de alta de case cochete. Mai apoi, centrul orașului m-a dus cu gândul la Timișoara și Arad, prin arhitectura baroc a clădirilor, dar și prin faptul că unele dintre ele păreau că speră la zile mai bune. Întreg orașul emana liniște și părea că timpul se scurge mai molcom decât în alte părți ale țării.
După Lykke și Hygge am citit și Arta de a-ți crea amintiri de Meik Wiking. Cărțile sale trezesc emoție, îți dau o senzație de bine, de confort, în mare parte datorită ilustrațiilor și fotografiilor ce împodobesc paginile cărților sale. Dacă primele două cărți sunt mai multe despre fericire și confort, Arta de a-ți crea amintiri aduce în prim plan nostalgia. Pe alocuri mi-a adus aminte de Traumă și memorie de Peter Levine, deoarece pe lângă sugestiile de a-ți crea amintiri cât mai memorabile, cartea aduce în prim plan funcționarea memoriei și formarea amintirilor.
În timpul călătoriei cu trenul din Baia Mare spre Satu Mare ne-au atras atenția niște ruine semețe, ce aminteau de silueta unui castel maiestuos de odinioară. Am descoperit că este vorba despre ruinele Castelului Lonyai din satul Medieșu Aurit, aflat la 22 km de Satu Mare. Chiar dacă nu era planificat, ziua următoare am luat trenul spre Medieșu Aurit ca să vedem ruinele mai de aproape și să ne imaginăm cum arăta Castelului Lonyai în zilele sale de glorie, când era considerat unul din cele mai frumoase castele renascentiste din Transilvania.
Într-o duminică călduroasă de septembrie am pornit din nou la drum. Prima oprire a fost la Palatul Brâncovenesc din Potlogi, apoi au urmat două obiective din apropiere mai puțin cunoscute. Este vorba de Memorialul Nicolae Grigorescu din Pitaru, satul în care s-a născut pictorul la 15 mai 1838. Apoi am poposit la Conacul Drugănescu din Stoenești, al cărui exterior l-am admirat, împreună cu parcul care-l înconjoară. După asemenea traseu era de așteptat ca ni se va face foame. Prânzul l-am luat la Ferma Cocoșul Roșu din comuna Ulmi.
Nu mai vizitasem demult Palatul Mogoșoaia, cu toate că se află la o aruncătură de băț de București și e înconjurat de un parc imens, în care este atât de plăcut să te plimbi. Într-o sâmbătă caniculară am decis să-i facem o nouă vizită Palatului Brâncovenesc de la Mogoșoaia și nu oricum. Poți ajunge la palat cu mașina sau cu metroul, până la stația Bazilescu, dar mai poți ajunge ... drum roll please ... cu trenul. Am luat trenul din Gara de Nord și în 19 minute am ajuns în stația Parc Mogoșoaia.
