Palatul Primăverii, reședința familiei Ceaușescu

Reședința privată a familiei Ceaușescu timp de un sfert de secol, obiectivul cunoscut în epocă sub numele de Palatul Primăverii, a fost deschis publicului larg în anul 2016. Casa Ceaușescu” poate fi vizitată doar cu ghidaj, disponibil în română și engleză, iar la cerere și în franceză. Este recomandat ca programarea să se facă cu cel puțin o zi înainte, pentru a evita situațiile în care numărul de persoane admis pentru un tur ar fi depășit.

Până acum am vizitat de două ori Palatul Primăverii și mă bate gândul să-i mai fac o vizită. Un tur durează 45 minute și se vizitează 50 de încăperi din cele 80 ale vilei. Sunt multe informații interesante puse la dispoziție de ghid, o mulțime de lucruri de văzut, așa că după prima vizită mai este nevoie de încă una pentru a pune lucrurile cap la cap. Sau pentru a putea scrie un articol despre reședința privată a soților Ceaușescu.

Calendar 2018. Luna august e despre recunoștință.

În luna august suntem recunoscători pentru experiențele, oamenii și lucrurile din viața noastră. În mod ideal, recunoștința ar trebui să apară în mod natural, să facă parte din viața noastră cotidiană. De multe ori însă ne concentrăm atât de mult pe ceea ce ne lipșește, încât uităm să ne bucurăm, să apreciem ceea ce avem. Însă și recunoștința se poate educa. Poți privi orice situație ca pe o lecție, o experiență, din care poți să înveți, să crești, chiar dacă evenimentele nu s-au desfășurat așa cum ți-a dorit. Nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, însă putem controla cum reacționăm. Recunoștința naște bunătate, iar oamenii recunoscători sunt mai fericiți, mai împăcați, mai senini.

Grecia și insulele sale

De Grecia m-am îndrăgostit pe drumul dintre aeroportul din Atena către centrul orașului. Nu eram prima oară în Grecia, mai avusesem o escapadă în trecut în Thesaloniki, care însă nu mă impresionase cu absolut nimic. Atena însă m-a cucerit. Cu certitudine a contribuit gustul divin al brânzei feta pe care am descoperit-o aici și a berii Mythos servite într-o halbă înghețată, între plimbările printre ruinele Greciei de odinioară. Acropole, Agora antică și altele de acest gen. Dintre toate, brânza și berea rece mi-au rămas în minte și în inimă. 

Asta până am ajuns într-un paradis în miniatură. Sau cel puțin așa l-am resimțit eu atunci. Este vorba despre mica insulă Hydra, unde se poate ajunge cu vaporul din portul Pireu pentru o excursie de o zi. Ca să înțelegeți, nu mai văzusem până atunci Mareea Egee în toată splendoarea ei. Limpezimea apei prin care se vedeau peștii, cele cincizeci de nuanțe de turcoaz m-au lăsat fără cuvinte. Atunci a început povestea de dragoste cu insulele grecești, cu toate că până în acel moment nu eram tocmai fan mare și soare. Dar nici nu e nevoie să fii ca să te îndrăgostești de plajele cu nisip fin și apele limpezi, de un albastru incredibil ale insulelor grecești.

Arta simplității

„Arta simplității” scrisă de Dominique Loreau merge mână în mână cu „Magia ordinii” scrisă de Maria Kondi. Nu contează ordinea în care le citiți, cele două cărți se completează reciproc. Dacă în „Magia ordinii”, Maria Kondi insistă se ne înconjurăm doar de lucruri care ne provoacă bucurie, Dominique Loreau în „Arta simplității” ne îndeamnă să avem în jurul nostru doar lucruri de calitate, utile și care da, ne dau și un sentiment de bucurie.

„Arta simplității” face referire la minimalism, atât în modalitatea în care ne decorăm locuințele, cât și în felul în care ne trăim viața. Less is more. Să ne înconjurăm doar de ceea ce avem nevoie, lucruri care ne sunt utile, de calitate și care ne bucură sufletul. Nu înseamnă că minimalismul este un stil de viață ieftin. Lucrurile simple, de calitate sunt de multe ori mai scumpe. Cartea îndeamnă să nu ne înconjurăm cu lucruri mediocre, ci să avem răbdare până ne putem permite lucrurile de calitate cele mai potrivite pentru locuința noastră sau pentru noi. Mai bine să ai visuri minunate, decât o realitate mediocră. 

Hărman și biserica sa fortificată

La doar 10 kilometri de orașul Brașov se află comuna Hărman, care impresionează cu biserica sa fortificată. În dialectul săsesc numele localității este Huntschprich, iar în germană Honigberg, care înseamnă „Muntele mierii”. În trecut, pe lângă Dealul Lempeș din vecinătate, se găseau stupi de albine, de unde și numele localității.