12 locuri în care mi-aș dori să înnoptez în 2019

Sunt multe pensiuni, conace, chiar și castele de la noi din țară în care mi-aș dori să înnoptez. În special mă încântă casele săsești, dar și conacele vechi de mai bine de un secol, care au fost transformate miraculos, pentru a fi gazde aproape perfecte. Dintre acestea câteva mi-au devenit dragi și mi-aș dori să le trec pragul cândva, sper eu cât mai curând. Am făcut o selecție de 12 astfel de locuri de vis, câte o sugestie pentru fiecare lună a anului. Cine știe ce surprize îmi va aduce 2019 și prin ce locuri faine îmi va purta pașii.

Goana după like-uri

În urmă cu un an, pe 8 ianuarie apărea primul articol pe adrianka.ro . De atunci am scris articole noi, am bibilit articole mai vechi, i-am făcut blogului pagină de Facebook și Instagram. Dacă cu Facebook cochetasem și înainte, Instagram a fost o noutate. De voie, de nevoie, cu blogul a fost nevoie să intru mai mult în contact cu social media, cu părțile sale bune și mai puțin bune. Așa a început așa-zisa goana după like-uri.

Scriu articolul, îl public, îl distribui pe Facebook. Și apoi ce? Urmează nițică promovare, că deh, e nou blogul și pagina. Din experiența anterioară, am preferat să promovez articolele și nu pagina de Facebook a blogului. Chiar dacă era o goană după aprecieri, era vorba de calitate, nu cantitate. Am promovat unele articole, am pândit aprecierile, apoi rând pe rând, am trimis invitații celor care s-au arătat interesați. Unii au acceptat, alții nu.

Crăciun fără social media

De Crăciun, de voie, de nevoie am renunțat la telefonul mobil. Mai bine spus, mi-a alunecat din buzunar când am coborât din Uber-ul ce ne ducea la gară în ziua de ajun. Fiți fără griji, telefonul e teafăr și nevătămat și a ajuns acasă înaintea mea. Doar că am petrecut prima zi de Crăciun, fără telefon, în liniștea de la țară.

Oradea, arhitectură Art Nouveau, pricepere și păsare.

Oradea ne demonstrează că și în țara noastră se pot realiza lucruri extraordinare dacă există pricepere și păsare, aceste două ingrediente magice. În primul rând să îți pese, să îți dorești să faci o schimbare în bine pentru orașul în care locuiești. Apoi să ai cunoștințele și abilitățile de a transforma dorința într-un plan coerent, pe care cu voință să-l pui în aplicare. Chiar dacă pe parcurs vor apărea diverse provocări, să nu renunți și cu ambiție și determinare să-l duci la bun sfârșit. Dar totul pornește de la scânteia aceea interioară, de a face lucrurile bine, de a lăsa o lume mai bună urmașilor. Că doar am împrumutat țara de la copiii noștri, după cum bine spunea Regele Mihai. 

Despre Oradea auzisem numai lucruri bune, că s-a transformat miraculos în ultimii doi ani, că e un paradis arhitectural pentru iubitorii stilului Art Nouveau, printre care mă număr și eu. Așa că am făcut cum am făcut ca să ajungem de la București la Oradea cu trenul, într-o călătorie de vis prin Ardeal. Oradea nu a dezamăgit și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Un oraș minunat, curat, îngrijit, care se vede că este în continuare în renovare, dorind să ne surprindă cu mai multe fațade restaurate data viitoare când îl vom vizita.

Eu sunt Malala. Povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani.

Cum ar fi dacă într-o bună zi cineva ți-ar nega dreptul la educație? Îl considerăm un drept firesc, de care putem profita sau nu, decizia aparținându-ne. Uităm însă că atâția oamenii, în special femei, nu au dreptul la educație. În esență despre asta este vorba în Eu sunt Malala, despre dreptul femeilor de pretutindeni la educație.

Malala Yousafzai a ajuns cunoscută în întreaga lume ca fata de doar 15 ani care a fost împușcată în cap de către talibani pentru că credea în dreptul său și al altor femei de a putea merge la școală ca să învețe. În Pakistan, primul stat islamic din lume, femeile nu au prea multe drepturi. Chiar dacă Coranul nu menționează nicăieri că femeile nu au voie să studieze, talibanii au interpretat textul după bunul plac și au interzis fetelor și femeilor să meargă la școală. Malala, susținută de tatăl său, a continuat să meargă la școală și să vorbească la conferințe despre drepturile femeilor la educație. Pe 9 octombrie 2012 a fost împușcată în cap, supraviețuind miraculos.

Desigur, Fisika. Cosmetice naturale din inima Cretei.

Am făcut cunoștință cu produsele Fisika în timpul vacanței mele în Creta. Le-am descoperit pe raftul unui magazin cu produse cosmetice din Kato Daratso. Mi-au atras atenția ambalajele simple, din materiale reciclabile, care m-au anunțat cumva că este vorba despre produse realizate manual, din ingrediente naturale. Am citit lista de ingrediente, am examinat produsele, le-am mirosit, am aplicat din creme puțin pe mâini ca să le testez pe propria piele. Prima impresie a fost bună. Dar cum în general mă documentez înainte să achiziționez ceva nou, mai ales că nu aveam neapărat nevoie de o nouă cremă, am decis să aflu mai multe despre produsele Fisika.

Cum era de așteptat am apelat la prietenul meu Google și am căutat impresii. Nu am găsit prea multe informații de la alte persoane care le-au utilizat, în schimb le-am descoperit site-ul și am aflat povestea din spatele mărcii Fisika. Povestea începe cu bunica lui Filio, Paraskevi, care făcea săpun natural cu ulei de măsline, care încânta simțurile. Mi-o amintesc și eu pe mamaie care tot așa, prin magie, făcea celebrul săpun de casă, cu sodă caustică, care în schimb nu mirosea prea grozav. Dar să revenim la Fisika.