12 experiențe pentru 2024

Am făcut o listă cu 12 experiențe pentru 2024. Multe o să vezi, sunt proiecte la care m-am gândit sau de care m-am apucat mai demult, dar nu le-am dus la bun sfârșit. Altele sunt noi și sper să se îndeplinească anul acesta. Unele alegeri sunt menite să îmi stimuleze creativitatea, altele țin mai mult de regăsirea vitalității, a sensului și de ce nu ... a stării de bine. Sper să găsești și tu ceva care să te inspire în această listă!

#Jurnal de aprilie. Vacanță la țară și un conac abandonat

În luna aprilie parcă m-am mai trezit la viață și mi-a revenit roșeața în obraji. Începutul a fost mai anevoios, dar ușor ușor, parcă mi-am mai revenit până la sfârșitul lunii. A ajutat desigur faptul că mi-am luat câteva zile libere la începutul lunii și vacanță de Paști, pe care am petrecut-o la țară, locul unde pot dormi după placul inimii.

#Jurnal de martie. Un palat ascuns în pădure

Luna martie a fost pentru mine o lună capricioasă. Când spun asta, nu mă refer doar la vremea de afară, când părea că vine iarna înapoi, nicidecum primăvara. Însă odată cu primele raze de soare de la sfârșitul lunii, am scos și eu ușor capul, ca un ghiocel, din conul de umbră în care intrasem. Ușor ușor, pas cu pas, zi de zi, odată cu natura, am început parcă să înfloresc și să mă bucur de ceea ce mă înconjoară. Cu suișuri și coborâșuri.

#Jurnal de februarie. În vreme de război, un TED Talk despre fericire

Nu-mi închipuiam luna trecută, când scriam jurnalul lunii ianuarie, că în februarie va izbucni un război aproape de granița noastră. Nu știam dacă să mai scriu un jurnal pentru luna februarie. Orice aș fi vrut să împărtășesc, părea să pălească ca importanță față de evenimentele pe care le trăim în aceste zile.
 

Pe mine m-au încercat și mă încearcă o sumedenie de emoții. Tristețe, revoltă, oboseală, neputință, resemnare. Am fost tristă pentru soarta oamenilor din Ucraina și din Rusia. Am fost revoltată că e posibil încă să se ajungă la război în zilele noastre. Am simțit oboseală, m-am simțit bombardată cu tot felul de informații cu privire la război pe care nu mai puteam să le procesez. M-am resemnat că acțiunile mele au o contribuție care tinde spre zero în ceea ce privește soarta războiului.

Până la urmă ajut cu ce pot, unde pot, cum pot, având în același timp grijă de mine în această perioadă.

#Jurnal de ianuarie: O casă cu povești aproape de casă

Fiecare lună din an vine cu lecțiile și descoperirile sale. Nu apuc să le aștern pe toate pe „hârtie” în articole dedicate. Îmi doresc totuși să le împărtășesc cu cei dragi, în speranța că aduc un strop de inspirație și de mai bine. Apoi mai este și dorința mea de a-mi păstra trăirile, lecțiile, descoperirile ferecate ca într-un cufăr fermecat, unde pot reveni oricând pentru un strop de inspirație.

Un An Nou cu pasiune, iubire și curaj!

Prima oară am ales o ceșcuță pe care scria Zâmbet. Probabil voiam să zâmbesc mai mult, fără să știu motivul. Dar la puțin timp de la cumpărare, am spart ceașca. Nu mai știu dacă am plâns, dar cu siguranță am fost supărată. Nu era chiar o ceșcuță ieftină, plus că îmi era dragă, chiar dacă îmi puteam lua una la fel. Chiar dacă nu exact la fel, pentru că sunt realizate manual. 

Vacanță la țară

Nu, nu e vorba despre revista Vacanțe la țară la care sunt abonată, ci despre vacanța mea din luna septembrie ... petrecută la țară, în satul Pogonești, din județul Vaslui. 

Prima evadare după încheierea stării de urgență. Casa de lemn de la Domnești.

Între starea de urgență și starea de alertă, au fost trei zile de tranziție, de care am profitat și am evadat din București, după două luni de izolare. Am fugit aici aproape, lângă capitală, la casa de lemn de la Domnești. Nu am scris până acum despre timpul petrecut lucrând de acasă, pentru că pentru mine nu a fost o corvoadă. Am avut pur și simplu mai mult timp pentru mine. Poate uneori a fost prea mult și mintea a luat-o razna, dar per total a fost un binevenit timp de introspecție.

30 de zile de yoga. My journey HOME.

Ce este yoga?

Denumirea de yoga vine de la yuj, care în sanskrită înseamnă uniune. Mai exact uniunea dintre minte, corp și spirit. Yoga nu este doar despre asane, acele poziții contorsioniste cu care mulți dintre noi asociem yoga, care facilitează fluxuri energetice, cunoscute sub denumirea de prana sau doar despre respirație, numită pranayama. 

Practicată de mai bine de 5000 de ani, yoga este una din cele șase școli tradiționale ale hinduismului, care are la bază meditația ca modalitate de a atinge cunoașterea și eliberarea sau nirvana. Are mai multe ramuri, însă ceea ce a devenit în zilele noastre sinonim cu yoga este de fapt Hatha Yoga. Yoga este mai mult decât asane, respirație și meditație, este un stil de viață.

Hai să fim noi bine ca să putem face și altora bine

*** Chiar dacă este scris la plural, acest text este mai mult despre mine și pentru mine***

Toată țara este șocată de povestea Alexandrei, fata care a făcut autostopul ca să ajungă la meditații și nu a mai ajuns înapoi acasă. Nu este un caz singular la noi în țară sau în lume. Din păcate, zilnic fete tinere sunt răpite și de multe ori părinții nu află niciodată ce s-a întâmplat cu ele. Poate pe de o parte e mai bine că nu știu. Ce este cu adevărat strigător la cer în acest caz e că Alexandra putea fi salvată. 

Crăciun fără social media

De Crăciun, de voie, de nevoie am renunțat la telefonul mobil. Mai bine spus, mi-a alunecat din buzunar când am coborât din Uber-ul ce ne ducea la gară în ziua de ajun. Fiți fără griji, telefonul e teafăr și nevătămat și a ajuns acasă înaintea mea. Doar că am petrecut prima zi de Crăciun, fără telefon, în liniștea de la țară.

O întâmplare la metrou

În fiecare dimineață merg cu metroul la muncă, slavă domnului că nu a fost grevă miercuri, că nu îmi doream să am șansa de a da nas în nas cu un București paralizat, înțesat de mașini și oameni, cu mult peste doza obișnuită.

În metrou vezi oameni diferiți, asiști la crâmpeie de conversație, îți imaginezi continuarea, țeși povești în jurul lor, îți imaginezi de unde vin și unde pleacă. Am țesut numeroase intrigi și întregi povești de la câteva cuvinte auzite în metrou. Vezi zilnic oameni, dar de fapt nu îi vezi cu adevărat, fiecare cu povestea lui, bagajul său de viață, iar tu cu al tău. De multe ori e aglomerat, oamenii sunt obosiți, atât dimineața când se duc la muncă, cât și seara când se întorc. Cam așa se însumează călătoriile mele cu metroul, una dimineața și alta seara.

Despre Bulgaria, subiectiv

Când mă gândesc la Bulgaria îmi vin în minte serile petrecute până târziu în Lozata, o cârciumă mică aflată la demisolul unei case din cartierul Lozenets. Aici m-am simțit acasă, chiar dacă eram departe de casă.  Am locuit timp de cinci ani în Sofia și am descoperit încet Bulgaria, cu bune și cu rele. Am avut șansa de a cunoaște oameni extraordinari în această țară. Însă cel mai important a fost faptul că am reușit să mă cunosc mai bine pe mine. Tot așa, cu bune, cu rele.

Iernile copilăriei au miros de dovleac copt

A început puțin să fulguie pe afară, s-a așezat nițică zăpadă și brusc am fost teleportată în copilărie. Mi-am amintit de iernile de la țară, cu mamaie care ațâța focul în sobă, în timp ce afară erau troiene de zăpadă. Deodată am simțit mirosul de dovleac copt, care inunda întreaga cameră. O aromă caldă, dulceagă pe care și-o amintesc toți cei care au avut șansa să mănânce dovleac copt în cuptor, la bunici, în serile geroase de iarnă.

An nou, blog cu haine noi. Bun venit pe adrianka.ro !

Poate ați observat, poate nu, dar anul nou a adus un nume nou și hăinuțe noi blogului. Am început să cochetez cu blogging-ul în urmă cu mai bine de 6 ani. Te-ai gândi că am cine știe ce experiență, dar nu. Am descoperit de fapt cât de puțin știu despre acest subiect. Trăiam cu iluzia ca e de ajuns să scrii și să publici. Nu știam că e o întreagă industrie în spate, de la platforme de blogging, hosting, domenii, SEO, Analytics sau ponturi despre cum să scrii ca să atragi mai mulți cititori.

Povestea începe cu 6 ani în urmă când descoperisem și eu alte bloguri, în care se povesteau diverse: pagini de jurnal, recenzii la cosmetice, machiaj, călătorii, cărți citite. Așa că am prins curaj și am zis că pot să am și eu un blog. Am ales blogger că era gratis și apoi mi-am căutat nume de blog. Nu îmi amintesc să fi stat prea mult pe gânduri, am venit cu numele de Clipe Prețioase. Citatul meu preferat la vremea respectivă și care mă reprezintă în continuare este „Să faci din fiecare clipă, clipa cea mai prețioasă cu putință, aceasta este arta vieții”. Apoi am început să scriu pe blog.