Noi surprize descoperite la pas prin Oradea

Cum trenul spre casă, adică București, pleca abia seara, mai aveam în fața noastră, ca o coală albă, o zi întreagă pentru a vizita la pas, din nou, minunata și fascinanta, Oradea. Incursiunea noastră în descoperirea de noi nestemate, a debutat cu o cafea (fără cofeină!) la SemiramiS Café. În imediată apropiere am vizitat Sinagoga Aachvas Rein, care găzduiește Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Apoi a venit rândul unui alt muzeu inedit pe care l-am descoperit în Oradea. Este vorba despre Templul Francmasoneriei. Nu am ratat nici o nouă vizită la casa mea cu povești preferată din oraș. Este vorba despre Casa Darvas - La Roche. După atâta mers și vizitat, înainte să părăsim orașul, am poposit din nou întru-un alt loc drag din oraș, pentru masă. Este vorba despre restaurantul Allegria. 

Târgurile de Crăciun din Cluj-Napoca și Oradea

Pentru mini vacanța de Sf. Andrei și 1 Decembrie, Ziua Națională a României, mi-am dorit să ajung în Târgurile de Crăciun din două orașe dragi mie: Cluj-Napoca și Oradea.

Miercuri seara am luat trenul din Gara de Nord având ca destinație Cluj-Napoca. Până la Dej am moțăit în vagonul de dormit, după care a fost nevoie să ne mutăm la clasa a II-a până la Cluj-Napoca, în același tren. Asta pentru că atunci când am cumpărat biletele de tren, nu am mai găsit locuri la vagonul de dormit direct până la Cluj Napoca.

Toamna văzută de pe Dealul Lempeș

Dealul Lempeș este o arie protejată situată între localitățile Sânpetru și Hărman, în vecinătatea orașului Brașov. Pentru mine, a fost alegerea pentru o plimbare în ultima duminică din octombrie, pentru a face ceva mișcare și pentru a admira culorile toamnei. Ah, și pentru a scăpa, măcar pentru câteva ceasuri din aglomerația Bucureștiului și a petrece timp în natură!

În vizită la Palatul Brukenthal din Avrig

Când mergi cu trenul din Sibiu spre Brașov, poți observa când te apropii de gara din Avrig, trepte de piatră ce urcă la deal și culminează cu un palat în stil baroc, cocoțat pe culme. Este vorba despre Palatul Brukenthal din Avrig, reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între anii 1777 – 1787.

Saschiz, satul cu cele mai prietenoase pisici

Dis-de-dimineață, la ora 6, luam trenul spre Sighișoara. La prânz eram deja la destinație și așteptăm microbuzul spre Saschiz. La 12:30 am pornit spre Saschiz, ca să ajungem în sat jumătate de oră mai încolo. E uimitor cât de departe poți ajunge dacă te trezești cu noaptea în cap! 

Mediaș, un oraș surprinzător

În Mediaș am ajuns la început de decembrie, chiar de ziua Națională a României. Nu am întâlnit prea multă lume pe străzi, iar multe magazine erau închise. În schimb, chiar dacă oficial intrasem în iarnă, am avut parte de o zi însorită. Casele din Mediaș mi-au amintit de cele din Sibiu, iar cetatea medievală din inima orașului m-a dus cu gândul la Sighișoara, dar fără kitsch și aglomerație.

Printre stropii de ploaie la Palatul Regal din Săvârșin

Dis-de-dimineață ne-am trezit, am luat micul dejun la Hotelul Sarmis din Deva, după care am plecat spre gară ca să luam trenul spre Săvârșin, cu intenția de a vizita Palatul Regal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ două ore, pentru o distanță de 70 km, deoarece aveau loc lucrări la linia de cale ferată. De cum am coborât din tren în Săvârșin, ne-a întâmpinat fosta gară regală, care din păcate astăzi speră la zile mai bune, fiind lăsată în paragină.

Cetatea medievală a Devei

După o zi plină, în care am vizitat Parcul Dendrologic din Simeria, am urcat pe Măgura Uroiului și am pășit prin I Giardini di Zoe din Banpotoc, seara am ajuns în Deva. Planul era ca a doua zi să luam trenul spre următoarea destinație, Săvârșin, pentru a vizita palatul familiei regale. Cum palatul era deschis și luni, am decis că pentru ziua următoare merităm o zi relaxată, în care să parcurgem orașul la pas și să vedem cum a fost reabilitată Cetatea Devei, pe care o vizitasem cu câțiva ani în urmă.

 

Parcul Dendrologic din Simeria este absolut încântător!

Vineri, aproape de miezul nopții, la sfârșit de noiembrie, luam trenul din Gara de Nord având ca destinație Simeria. Ne-am „cazat” la vagonul de dormit, iar a doua zi dimineața, la ora 8 ajungeam la destinație. Era o dimineață mohorâtă de sâmbătă, când ploaia începuse să dea târcoale. Planul era să vizităm Parcul Dendrologic din Simeria și poate și I Giardini di Zoe din Banpotoc, aflate la doar 7 km de Simeria.

Piața de Crăciun din Brașov

Rămăsesem cu o „restanță” de la începutul lunii decembrie, când am călătorit cu trenul prin Transilvania, dar nu am poposit și la Piața de Crăciun din Brașov. Așa că la final de lună și de an, am decis că este cazul să remediez situația și să vizităm Piața de Crăciun din Brașov. Bine, Piața de Crăciun a fost mai degrabă un pretext (nu că ar fi fost neapărat nevoie!) pentru a vizita din nou Brașovul, un oraș drag mie. Dacă aș fi făcut drumul strict pentru Piața de Crăciun, probabil aș fi fost dezamăgită, dar ca de obicei, Brașovul este plin de surprize frumoase.

Grădina Botanică și Castelul Wesselenyi din Jibou

Periplul cu trenul din luna septembrie s-a încheiat cu o oprire în Jibou. Cireașa de pe tort a întregii călătorii aș putea spune. Vizitasem deja Baia Mare, Satu Mare, ruinele castelului Lyonai din Medieșu Aurit, poposisem la castelul Karoly din Carei, descoperisem alte ruine, cele ale cetății Báthory din Șimleu Silvaniei, ca apoi să înnoptăm în Zalău. Ultima oprire „programată” înainte de întoarcerea în București a fost Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou.

Galeria de Artă „Ioan Sima” din Zalău

Zalăul nu este un oraș care abundă în obiective turistice vestite. Când m-am documentat cu privire la ce se poate vizita în acest oraș, am dat peste o listă cu clădiri ce pot fi admirate de afară, biserici și câteva muzee anoste. Cu excepția unuia. Galeria de Artă „Ioan Sima”. O casă cochetă (oh, știți deja cât de mult mă fascinează casele cu povești!) găzduiește operele de artă ale pictorului Ioan Sima, alături de mobilier și alte obiecte ce au aparținut maestrului.

 

Șimleu Silvaniei: ruine, vestigii și șampanie

Din Carei am luat trenul până în Șimleu Silvaniei, pentru un popas de câteva ore, înainte de a ne continua călătoria spre Zalău. Mi-am dorit să facem un popas în Șimleu Silvaniei ca să vizităm ruinele cetății Báthory, proaspăt descoperite când făceam săpături pe internet. Cetatea a intrat în posesia familiei Báthory în urma căsătoriei lui Ladislau Báthory cu Anna Medgyesaljai, în anul 1351. Istoria orașului este strâns legată de familia Báthory, care a jucat un rol important în evenimentele din Transilvania. 

Prin noroi până la Amfiteatrul Transilvania pentru un prânz la înălțime

În prima zi a lui Făurar, am pornit cu mic cu mare, patru inși într-o mașină, spre Moeciu de Sus. De aici urma să o luăm la pas pe un drum forestier până la Amfiteatrul Transilvania, pentru un prânz la înălțime, urmând ca apoi să ne întoarcem înapoi, în mirificul București. Zis și făcut. Ai zice că eram amnezică pentru că uitasem complet și iremediabil că până la Moeciu facem mai bine de trei ore dus, apoi tot pe atâta sau mai mult la întors. Tot așa, iarna nu-i ca vara, iar la munte nu-i ca la câmpie. Drumul până la Amfiteatrul Transilvania, nu era tocmai o plimbare în mijlocul naturii, ci mai degrabă o baie de noroi. Dar urma să aflăm.

Sărbătoarea tuberozelor de la Hoghilag. Pe urmele mirosului de tuberoze.

Cum miros tuberozele? Cautând răspunsul la această întrebare am ajuns la Sărbătoarea Tuberozelor din Hoghilag, la 16 km de Sighișoara. În fiecare an, în primul weekend din august, porțile caselor din Hoghilag se deschid pentru a permite curioșilor să pătrundă în grădinile pline cu tuberoze. În curtea Bisericii Evanghelice din sat, ce datează din anul 1446, se strâng meșteșugarii locului ca să-și expună creațiile manuale, au loc ateliere pentru mici și mari, iar biserica este o gazdă bucuroasă pentru concerte de muzică și proiecții de film. Vedetele sărbătorii sunt, cum e ușor de imaginat, parfumatele tuberoze.

De ziua mea, din nou în Brașov

Ca și anul trecut. Ca și în alți ani. Deși de data aceasta nu a fost prima mea alegere. Mă visam într-una din căsuțele idilice din complexul Harmonie, Predeal. Cum însă planificarea din timp nu este tocmai punctul meu forte, nu am mai găsit locuri disponibile. Așa că am revenit la cealaltă dragoste a mea, orașul Brașov, care reușește să mă surprindă și să mă cucerească de fiecare dată. Unde mai pui că e doar la trei ore de mers cu trenul, deci o destinație ideală pentru weekend.

Alba Iulia, orașul marii unirii

Ultimul popas, după periplul cu trenul prin Transilvania, a fost la Alba Iulia. Am descoperit un oraș plăcut, aerisit, a cărui atracție principală este după cum bine știți deja, cetatea Alba Carolina, locul proclamării Marii Uniri la 1 decembrie 1918. Ce nu știam era cât de ofertant este interiorul cetății. Ce mai, parcă este un oraș în miniatură în care poți petrece lejer câteva ceasuri fără să te plictisești. Cetatea Alba Carolina este cea mai mare cetate de tip Vauban (adică în formă de stea cu șapte colțuri) de la noi din țară. 

Rîmetea, satul caselor cu obloane verzi și mușcate în geam

Rîmetea a fost cireașa de pe tort a călătoriei prin Transilvania. Din Turda am luat autobuzul spre Câmpia Turzii, de acolo trenul spre Aiud, după care am luat ultimul autobuz spre satul caselor cu obloane verzi. Odată ajunși în Rîmetea a fost o adevărată aventură să găsim cazare, pentru că nu făcusem nicio rezervare înainte. Am bătut din poartă în poartă, până în sfârșit am găsit o cameră liberă când, recunosc, începusem să mă întreb unde vom înnopta. Toate casele erau fie ocupate cu turiști, fie cu curățenia sau proprietarii urmau să plece din sat ziua următoare. În Rîmetea nu găsești clasicele pensiuni din stațiunile turistice, ci de fapt te cazezi în gospodăriile oamenilor. Până la urmă lucrurile s-au așezat cum nu se poate mai bine, am găsit o cameră simplă și curată unde am avut parte de cel mai odihnitor somn din întreaga călătorie.

Turda, cazare la palat și o salină incredibilă

Tocmai când norii cenușii se aglomerau deasupra Clujului am părăsit orașul cu destinația Turda. Pe drum, în autobuz, am început investigațiile cu privire la cazare. Am răsfoit recomandările oferite de booking.com și am descoperit că în Turda am putea sta într-un fost palat, actualmente transformat în pensiune. Cum nu am înnoptat niciodată într-un fost palat, am zis că acum e șansa mea. Planul nostru era ca a doua zi să vizităm Salina Turda, recunoscută în țară și în lume, ca fiind spectaculoasă.

Mosorel, pensiunea unde te descalți și te simți ca acasă

Pensiunea Mosorel, din Măgura (județul Brașov) a fost o surpriză nemaipomenit de plăcută. Cum nu m-am ocupat eu de cazare, nu aveam cine știe ce așteptări. Speram doar la un acoperiș deasupra capului, un așternut curat și apă caldă. Ce am găsit la fața locului mi-a depășit cu mult așteptările. O atmosferă caldă, de familie și o atenție la detalii, dusă la rang de artă.