Noi surprize descoperite la pas prin Oradea

Cum trenul spre casă, adică București, pleca abia seara, mai aveam în fața noastră, ca o coală albă, o zi întreagă pentru a vizita la pas, din nou, minunata și fascinanta, Oradea. Incursiunea noastră în descoperirea de noi nestemate, a debutat cu o cafea (fără cofeină!) la SemiramiS Café. În imediată apropiere am vizitat Sinagoga Aachvas Rein, care găzduiește Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Apoi a venit rândul unui alt muzeu inedit pe care l-am descoperit în Oradea. Este vorba despre Templul Francmasoneriei. Nu am ratat nici o nouă vizită la casa mea cu povești preferată din oraș. Este vorba despre Casa Darvas - La Roche. După atâta mers și vizitat, înainte să părăsim orașul, am poposit din nou întru-un alt loc drag din oraș, pentru masă. Este vorba despre restaurantul Allegria. 

Slanic Prahova, sare și cai

Când te gândești la Slănic (Prahova), te gândești la salină, nu? Nu am ratat o vizită la Salina Slănic Prahova nici de această dată. Însă atracția principală și motivul pentru care am poposit din nou în Slănic, nu a fost salina, ci faptul că m-am înscris la o plimbare călare pentru o începători, cu durata de o oră, alături de căluții de la Husar Slanic Prahova. Pe lângă aventuri cu iz de sare, mai sunt și alte activități cu care îți poți petrece timpul, dacă alegi să treci pragul stațiunii Slănic, situată la 40 km de Ploiești și 110 km de București. Și da, poți ajunge aici și cu trenul!

Casa de piatră Udriște Năsturel din Herăști

Într-o sâmbătă cam friguroasă de aprilie am poposit, pentru puțin timp, la Casa de Piatră Udriște Năsturel din satul Herăști, județul Giurgiu. Situat la 30 km de București, Conacul Udriște Năsturel își așteaptă voios musafirii în fiecare weekend, ca să-i încânte cu încăperile sale răcoroase din piatră, împodobite cu ferestre înalte, prin care intră razele jucăușe ale soarelui. 

La vânătoare de cochilii pe malul mării. Constanța și Mangalia.

Pe 1 aprilie, și nu 1 mai, am decis că este timpul pentru o nouă aventură călătoare cu trenul până la malul mării. Am ales să petrecem finalul de săptămână la Constanța și Mangalia. În Constanța mai poposisem cu 7 ani în urmă (wow, cum trece timpul!). Mangalia, în schimb, a fost o premieră. Nu am avut parte de cea mai însorită vreme la început de aprilie, dar m-am bucurat de sunetul liniștitor și mirosul sărat al mării. 

La spartu' târgului, am ajuns la Piața de Crăciun din Craiova

La spartu' târgului, în penultima zi, pe 7 ianuarie, am ajuns și eu la Piața de Crăciun din Craiova, ca să văd dacă a luat pe merit locul 3 în topul piețelor de Crăciun din Europa. Când am ajuns pe la prânz, nu era mai nimeni, doar câteva căsuțe deschise și mă întrebam de ce a fost atâta vâlvă în jurul pieței de Crăciun din Craiova. Totuși, atmosfera s-a animat după lăsarea serii, când s-au aprins o puzderie de luminițe. 

Toamna văzută de pe Dealul Lempeș

Dealul Lempeș este o arie protejată situată între localitățile Sânpetru și Hărman, în vecinătatea orașului Brașov. Pentru mine, a fost alegerea pentru o plimbare în ultima duminică din octombrie, pentru a face ceva mișcare și pentru a admira culorile toamnei. Ah, și pentru a scăpa, măcar pentru câteva ceasuri din aglomerația Bucureștiului și a petrece timp în natură!

În vizită la Palatul Brukenthal din Avrig

Când mergi cu trenul din Sibiu spre Brașov, poți observa când te apropii de gara din Avrig, trepte de piatră ce urcă la deal și culminează cu un palat în stil baroc, cocoțat pe culme. Este vorba despre Palatul Brukenthal din Avrig, reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei între anii 1777 – 1787.

Ce a mai rămas din conacul lui Costache Conachi

Din depărtare, conacul Costache Conachi arată ca un palat. După ce te apropii mai mult de poarta de la intrare, începi să intuiești că de fapt, conacul din fața ochilor tăi, e doar o imagine fadă a ce a fost odinioară. Chiar dacă poarta de la intrare e încuiată, poți sări pârleazul, ca să vezi ce a mai rămas din conacul boierului. 

Inițiere în echitație la Potcoava Mountain Hideaway

Potcoava Mountain Hideaway se află pe lista mea cu 12 locuri în care îmi doream să înnoptez… în 2019. Recent am inclus-o și pe lista mea de conace cu cai. După ce am schimbat 3 trenuri din București și am luat taxi-ul din Fieni, mi-am văzut visul cu ochii și i-am trecut pragul. Nu mă aflam acolo doar pentru natură, tihnă și odihnă. Aveam în plan să mă inițiez în tainele călăriei alături de blondele de la Potcoava, adică caii din rasa Haflinger.

Casa Darvas La Roche din Oradea

Unul din stilurile mele arhitecturale preferate este Art Nouveau. M-am bucurat când am aflat că în Oradea se află un muzeu dedicat stilului Art Nouveau, găzduit de Casa Darvas La Roche. Când am vizitat orașul în anul 2019, Casa Darvas La Roche era în curs de reamenajare. Astfel am fost nevoită să adaug casa pe lista mea de vizite viitoare. Doi ani mai târziu, în 2021, am ajuns din nou în Oradea, la final de noiembrie. De această dată astrele s-au aliniat și am putut să vizitez Casa Darvas La Roche.

Printre stropii de ploaie la Palatul Regal din Săvârșin

Dis-de-dimineață ne-am trezit, am luat micul dejun la Hotelul Sarmis din Deva, după care am plecat spre gară ca să luam trenul spre Săvârșin, cu intenția de a vizita Palatul Regal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ două ore, pentru o distanță de 70 km, deoarece aveau loc lucrări la linia de cale ferată. De cum am coborât din tren în Săvârșin, ne-a întâmpinat fosta gară regală, care din păcate astăzi speră la zile mai bune, fiind lăsată în paragină.

Cetatea medievală a Devei

După o zi plină, în care am vizitat Parcul Dendrologic din Simeria, am urcat pe Măgura Uroiului și am pășit prin I Giardini di Zoe din Banpotoc, seara am ajuns în Deva. Planul era ca a doua zi să luam trenul spre următoarea destinație, Săvârșin, pentru a vizita palatul familiei regale. Cum palatul era deschis și luni, am decis că pentru ziua următoare merităm o zi relaxată, în care să parcurgem orașul la pas și să vedem cum a fost reabilitată Cetatea Devei, pe care o vizitasem cu câțiva ani în urmă.

 

Parcul Dendrologic din Simeria este absolut încântător!

Vineri, aproape de miezul nopții, la sfârșit de noiembrie, luam trenul din Gara de Nord având ca destinație Simeria. Ne-am „cazat” la vagonul de dormit, iar a doua zi dimineața, la ora 8 ajungeam la destinație. Era o dimineață mohorâtă de sâmbătă, când ploaia începuse să dea târcoale. Planul era să vizităm Parcul Dendrologic din Simeria și poate și I Giardini di Zoe din Banpotoc, aflate la doar 7 km de Simeria.

Piața de Crăciun din Brașov

Rămăsesem cu o „restanță” de la începutul lunii decembrie, când am călătorit cu trenul prin Transilvania, dar nu am poposit și la Piața de Crăciun din Brașov. Așa că la final de lună și de an, am decis că este cazul să remediez situația și să vizităm Piața de Crăciun din Brașov. Bine, Piața de Crăciun a fost mai degrabă un pretext (nu că ar fi fost neapărat nevoie!) pentru a vizita din nou Brașovul, un oraș drag mie. Dacă aș fi făcut drumul strict pentru Piața de Crăciun, probabil aș fi fost dezamăgită, dar ca de obicei, Brașovul este plin de surprize frumoase.

Pietroșița, livezi cu pruni și case cu povești

Unii își doresc să exploreze destinații exotice, departe de casă, eu îmi doream să ajung de multă vreme în Pietroșița, județul Dâmbovița. Auzisem eu de această localitate în copilărie și mi-a rămas în minte ca fiind un loc deosebit de pitoresc. Atât de mult m-a fascinat acest sat, încât chiar dacă nu ajunsesem niciodată acolo, i-am dedicat un proiect întreg la facultate, despre cum ar putea fi dezvoltat turismul rural în localitate. Și uite că după ani și ani, într-o sâmbătă din luna septembrie, am reușit în sfârșit să-i fac o vizită.

La pas prin Iași

După ce am vizitat Palatul lui A.I. Cuza și Muzeul de Etnografie din Ruginoasa, am luat din nou trenul având ca destinație dulcele târg al Ieșilor. Am plecat din Ruginoasa la ora 13:43 și o oră mai târziu, la 14:51, eram în gara din Iași. Pe drum nu am stat degeaba ci am căutat cazare pe booking.com . Am optat pentru hotelul Ramada City Center, aflat așa cum îi spune și numele, în centrul orașului. De la gară am luat-o la pas prin oraș până la hotel, având șansa să trecem pe lângă câteva din atracțiile principale din centrul orașului precum: Catedrala Mitropolitană, Palatul Roznovanu (Primăria Iași), Biserica Trei Ierarhi, Școala Primară Gheorghe Asachi, Palatul Culturii, Biserica Sfântul Nicolae Domnesc și Casa Dosoftei.

Ruginoasa, un palat misterios și o vizită inedită

Duminică dimineața, la ora 9:58, am luat trenul din Târgu Frumos spre Ruginoasa, ca să vizităm Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”, un castel care seamănă izbitor de mult cu cel din Miclăușeni. Asta nu e deloc întâmplător, având în vedere că ambele castele au aparținut familiei Sturdza și au fost construite în stil neogotic. Călătoria a durat 22 minute, iar la 10:19 eram deja în Ruginoasa.

Vremea era în continuare mohorâtă si ploaia ne dădea târcoale. După ce am coborât din tren în gara din Ruginoasa, ne-am îndreptat spre reședința de vară a lui A.I. Cuza, care astăzi găzduiește muzeul dedicat celui care a înfăptuit unirea Moldovei cu Țara Românească.

O zi plină. Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău, Conacul lui Vasile Alecsandri din Mircești și Castelul Sturdza din Miclăușeni

Sâmbătă, dis-de-dimineață, adică la ora 7 și 7 minute am luat trenul din Gara de Nord având ca primă destinație Bacău. Aveam ceva emoții pentru că vinerea de dinainte plouase torențial în București și vremea nu se arăta în continuare prea prietenoasă. În mod miraculos, ploaia ne-a găsit mereu la adăpost și într-o singură zi am reușit să vizităm Casa Memorială „George Bacovia” din Bacău, Conacul lui Vasile Alecsandri din Mircești și Castelul Sturza din Miclăușeni. Seara am înnoptat în Târgu Frumos, pentru că aveam planuri mărețe și pentru duminică. Voiam sa ajungem la Castelul A.I. Cuza din Ruginoasa și apoi în dulcele Iași. Am avut parte de o călătorie în care ne-am bazat ca de multe ori pe tren, dar am avut nevoie și de un „ia-mă nene” între Mircești și Miclăușeni și de un microbuz ca să ajungem din Miclăușeni în Târgu Frumos!

Saluti et Laetitiae din Băile Herculane!

Din Drobeta Turnu Severin am făcut cam o oră cu trenul până în stațiunea Băile Herculane. Cum e un loc încărcat de istorie, nu îmi doream să îl ratez. Cum pătrunzi în gara din Băile Herculane înțelegi că numele stațiunii vine de la vestitul Hercule din mitologia greacă. Asta dacă nu era deja clar din numele  stațiunii. Din păcate tot în momentul în care pășești în gară îți dai seama că o clădire istorică, deosebit de frumoasă, este lăsată de izbeliște, în voia sorții. Băile Herculane nu mai este stațiunea de odinioară, în care se înghesuia protipendada austro-ungară. Partea istorică a localității a căzut în dizgrație, în timp ce în rest au apărut hoteluri și pensiuni care de care mai pestrițe, care nu amintesc cu nimic de stațiunea faimoasă de acum un secol.

La pas prin Ploiești. 4 muzee într-o singură după-amiază.

 

Am fost de multe ori în Ploiești, în vizită la rude, dar niciodată până acum nu am luat orașul la pas, ca să-l vizitez pe îndelete. Asta până într-o zi de sâmbătă când am decis să luăm trenul din București cu destinația Ploiești. Până în Ploiești Sud am făcut mai puțin de o oră, ca să fiu exactă călătoria a durat 39 minute. Scopul principal era să vizităm Muzeul Ceasului, dar la fața locului am descoperit și alte muzee în proximitate. Așa că pe lângă Muzeul Ceasului, am vizitat Muzeul Casa de Târgoveț, Casa Memorială Nichita Stănescu și Casa Memorială I.L. Caragiale. Toate fără grabă, toate într-o după-amiază. Unde mai pui că am poposit și la masă înainte să luam trenul înapoi!