Într-o zi de primăvară, mai exact într-o sâmbătă, am plecat din București cu
trenul de 11:45 de la RegioTrans având ca destinație Posada, pentru a vedea ce a mai rămas din castelul de vânătoare al familiei Bibescu și pentru a vizita Muzeul Cinegetic, singurul de acest fel din țară.
Cum era oarecum de așteptat, am fost singurele persoane care au coborât din tren în halta Posada, pe o ploaie măruntă, care însă dădea semne că ar vrea să se transforme în lapoviță, iar eu nu aveam glugă nici la geacă, nici la hanorac, în schimb avusesem inspirația profetică de a-mi îndrepta părul cu placa în dimineața respectivă.
