În fiecare dimineață merg
cu metroul la muncă, slavă domnului că nu a fost grevă miercuri, că nu
îmi doream să am șansa de a da nas în nas cu un București paralizat,
înțesat de mașini și oameni, cu mult peste doza obișnuită.
În
metrou vezi oameni diferiți, asiști la crâmpeie de conversație,
îți imaginezi continuarea, țeși povești în jurul lor, îți imaginezi de
unde vin și unde pleacă. Am țesut numeroase intrigi și întregi povești
de la câteva cuvinte auzite în metrou. Vezi zilnic oameni, dar de fapt
nu îi vezi cu adevărat, fiecare cu povestea lui, bagajul său de viață,
iar tu cu al tău. De multe ori e aglomerat, oamenii sunt obosiți, atât
dimineața când se duc la muncă, cât și seara când se întorc. Cam așa se
însumează călătoriile mele cu metroul, una dimineața și alta seara.
