Cabana imperială de vânătoare de la Mayerling, situată la 27 km sud-vest de Viena, a fost scena uneia dintre cele mai mari și misterioase tragedii ale secolului XIX. În dimineața zilei de 30 ianuarie 1889, aici a fost găsit trupul neînsuflețit al lui Rudolf, prințul moștenitor al tronului imperiului Austro-Ungar, unicul fiu al împăratului Franz Josef și al frumoasei și melancolicei, Sisi. Alături de el, se afla tânăra baroană Maria von Vetsera, de numai 17 ani, amanta din acel moment a prințului, cea care l-a urmat și în moarte.
Planează în continuare o aură de mister asupra morții dramatice a celor doi. A fost sinucidere? A fost asasinat? Cele mai multe dovezi înclină spre un pact de sinucidere între cei doi, prin care Rudolf a ucis-o pe tânără Maria, după care și-a pus capăt zilelor. O ultimă dovadă în acest sens sunt scrisorile de adio, descoperite în anul 2015, în care cei doi își luau rămas bun de la cei dragi.
S-ar putea să îți placă și: DRAMA DE LA MAYERLING. SINUCIDERE SAU ASASINAT?
Rudolf achiziționează proprietatea de la Mayerling în anul 1886 și o transformă în cabană de vânătoare. Cabana va fi folosită doar de câteva ori: din 17 noiembrie 1887 până în ziua tragediei sunt organizate în jur de zece vânători în pădurea din apropiere.
În 1889, după tragedie, pe locul cabanei de vânătoare, împăratul Franz Iosef ordonă să se construiască o mănăstire carmelitană, sub patronajul Sfântului Iosif. În acest loc călugărițele carmelite se vor ruga zi de zi, pentru iertarea păcatelor fiului său, Rudolf.
Altarul bisericii a fost construit chiar pe locul patului unde a fost găsit mort prințul moștenitor. În partea stângă a bisericii, unde se afla camera servitorului personal al lui Rudolf, a fost construită o capelă. În capelă se găsește o statuie donată de Sisi, reprezentând-o pe Maica Domnului, cu un cuțit care îi străpunge inima, simbol al durerii unei mame care și-a pierdut fiul.
În aripa numită Elisabeta au fost amenajate camere pentru familia regală care vizita mănăstirea în fiecare an pe 30 ianuarie.
În anul 1975, după ce proprietatea a avut mai multe întrebuințări, a fost deschis un muzeu dedicat dramei de la Mayerling, avându-i ca protagoniști principali, cum altfel, pe Rudolf și pe Maria. În 2019, la mijlocul lunii decembrie, am ajuns și eu să-i trec pragul, ca să dezleg mai bine misterul ce dăinuie de mai bine de un secol.
Șuieratul vântului era de-a dreptul sinistru în acea zi de decembrie, desprins parcă din filmele de groază. În data de 30 ianuarie 1889, cabana era izolată, înconjurată de pădure, era zăpadă, ger și posibil, vântul respira la fel de sinistru printre crengile copacilor. Într-un fel sumbru, locul perfect pentru ca Rudolf să își ia adio de la viață.
Atât afară, cât și în interiorul bisericii era frig. Atât de frig, încât aparatul de fotografiat a decis să ia o pauză. M-am oprit în fața altarului pentru a spune o rugăciune pentru sufletul lui Rudolf, care poate încă mai bântuie încăperile de la Mayerling.
Corpul său în schimb și-a găsit liniștea în Cripta Capucinilor. A fost nevoie de o dispensă papală, prin care se spunea că nu a fost în deplinătatea facultăților mintale când au avut loc evenimentele, pentru a putea fi înmormântat alături de părinții săi. Totuși, ultima sa dorință a fost să fie îngropat alături de Maria, în cimitirul din Heiligenkreuz, din apropiere.
Nu același lucru se poate spune despre trupul lipsit de viață al Mariei Vetsera. Scos pe furiș de la Mayerling, într-un covor, a fost îngropat pe ascuns și în grabă, în cimitirul din Heiligenkreuz, unde ar fi trebuit să-și petreacă veșnicia alături de Rudolf. Rămășițele sale lumești au fost deranjate în două rânduri, prima oară pentru a i se fura bijuteriile, iar a doua oară pentru a fi investigate în ideea soluționării misterului de la Mayerling.
O vizită la Mayerling
Vizitarea muzeului începe prin achiziționarea biletelor de la centrul de informare, aflat la intrare. Deja de aici poți începe să citești despre familia imperială, pentru a înțelege mai bine relațiile dintre Rudolf și familia sa și pentru a-l cunoaște mai bine pe prințul moștenitor al tronului Austro-Ungariei.
Odată ce părăsești centrul de informare poți urca până la pavilionul de ceai. Pavilionul a fost avariat masiv într-un incendiu din 1967, dar refăcut ulterior. Aici afli mai multe despre cine a fost Maria von Vetsera, cea pe care probabil istoria ar fi uitat-o, dacă nu ar fi fost implicată în această cumplită dramă, care i-a curmat viața mult prea devreme.
După acea poți pătrunde în biserică, unde se află altarul. În stânga vei descoperi capela, iar prin dreapta vei pătrunde în camerele muzeului. Poate e momentul pentru o rugăciune, pentru tragedia din 30 ianuarie 1889.
În încăperile muzeului, vei descoperi, treptat evenimentele care au precedat tragedia, prin fotografii și informații scrise pe pereți. Înconjurate de sticlă, poți vedea scrisori scrise de cei doi, cărți și chiar pistolul găsit lângă trupul neînsuflețit al prințului. În ultima încăpere se află un sicriu de cupru în care a fost îngropată Maria Vetsera. Sicriul a fost spart în 1946, de către soldații ruși care probabil căutau lucruri de valoare.
Dacă ești curios, poți face chiar un tur virtual pornind de la centrul de informare, apoi prin grădină până la pavilionul de ceai și până la biserică și muzeu. Când natura renaște, grădina poate fi o adevărata bucurie, arătând cum îngrijirea, tandrețea și rugăciunea, pot transforma chiar și locul unei tragedii într-un crâmpei de liniște și bucurie.
Site: https://www.karmel-mayerling.org/
Tur virtual: https://360.stift-heiligenkreuz.org/mayerling/
S-ar putea să îți placă și: CU TRENUL PRIN EUROPA: VIENA, PE URMELE HABSBURGILOR
P.S.: Dacă ți-a fost de folos acest articol, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile poți aprecia pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi ca să primești pe mail articolele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu