A început puțin să fulguie pe
afară, s-a așezat nițică zăpadă și brusc am fost teleportată în copilărie.
Mi-am amintit de iernile de la țară, cu mamaie care ațâța focul în sobă, în
timp ce afară erau troiene de zăpadă. Deodată am simțit mirosul de dovleac copt,
care inunda întreaga cameră. O aromă caldă, dulceagă pe care și-o amintesc toți
cei care au avut șansa să mănânce dovleac copt în cuptor, la bunici, în serile
geroase de iarnă.
