Slider

The Mouse Trap, piesa de teatru scrisă de Agatha Christie, care se joacă din anul 1952

30 apr. 2016


Sunt un mare fan al romanelor polițiște ale Agathei Christie și am făcut o sumedenie de investigații cot la cot cu Hercule Poirot. Îmi doream să vizitez reședința de vacanță a scriitoarei mele preferate, Greenway din Brixham, Devon. După oarece cercetări am decis că este destul de dificil de ajuns din Londra în destinația dorită, plus obositor pentru o singură zi, având în vedere distanța de aproximativ 360 km. În schimb, am aflat că în Londra aș putea vedea piesa de teatru cu cea mai lungă viață, care se joacă din anul 1952, adică de 64 de ani, scrisă de Agatha Christie: The Mouse Trap.

Piesa se joacă în fiecare zi, cu excepția zilei de duminică, iar marți și sâmbătă are loc chiar de două ori, la prânz și seara, la Teatrul St. Martin (Convent Garden). Din câte mi-am putut da seama, este singura piesă care se joacă în acest teatru. Mi se pare uimitor ca un teatru să aibă reprezentații zilnice ale unei singure piese, de mai bine de 64 de ani. Dar având în vedere faptul că Agatha Christie este una din cele mai bine vândute autoare a tuturor timpurilor, iar Londra atrage anual milioane de turiști, nu e chiar de neînțeles.


Piesa durează 2 ore și 20 minute, incluzând 20 de minute pauză după prima oră de desfășurare. Pentru piesă, mi-am luat biletul online de teamă ca nu cumva să nu mai găsesc locuri în ziua reprezentației. Acum știu că această teamă nu a fost justificată, teatrul fiind pe jumătate gol. Prețul unui bilet a fost destul de piperat pentru bugetul meu, costând 27.5 lire, existând bilete mai ieftine sau mai scumpe în funcție de locul ocupat în sală. Cel mai ieftin bilet costa 17.5 lire pentru locurile din ultimele două rânduri ale sălii. Cred că piesa s-ar fi văzut foarte bine și de acolo.

Mi-a plăcut foarte mult interiorul teatrului St. Martin, cu scaunele sale micuțe învelite în catifea roșie, aflate pe rânduri într-o pantă abruptă, pentru a permite fiecărui spectator să vizioneze piesa în condiții excelente.


Nu voi dezvălui intriga piesei sau cine este autorul crimelor, existând wikipedia pentru asta, dacă chiar sunteți curioși. Cu toate că la sfârșitul piesei spectatorii sunt rugați să păstreze secretul, se pare că cineva a cedat. Piesa mi s-a părut interesantă și mi-a plăcut cum a fost jucată, deși am unele nelămuriri în legătură cu personajele și prezența lor în același loc, care mi s-a părut că nu este foarte bine justificată, precum în romanele scriitoarei. Dar poate nu am fost eu atentă tot timpul, fiind furată de atmosfera și aspectul micului teatru, așa că dacă ajungeți să vedeți piesa îmi puteți confirma sau nu impresia.

Impresii de călătorie din Londra și împrejurimi găsiți aici.

P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului și să vă abonați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Theme Designed By Hello Manhattan
|

Your copyright

2018-2019 Adriana Pârvu. Toate drepturile rezervate.