Londra și muzeele sale

În apropierea stației de metrou South Kensington, găsiți trei muzee impresionante, aflate unul lângă celălalt. Este vorba despre Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Știință și Muzeul Victoria & Albert. Fiecare dintre ele v-ar putea acapara o zi întreagă de vizitat. Puteți însă să faceți un tur de forță și să le vizitați pe toate într-o singură zi, cu condiția să începeți turul de dimineață. Muzeele sunt deschise în fiecare zi, începând cu ora 10 și se închid la ora 18:00 (găsiți orarul exact pe site-ul fiecărui muzeu). Este bine de știut că intrarea este gratuită, dar este recomandată o donație.

Londra și parcurile sale: Hyde, Regent și Primrose Hill

Cu ocazia acestei vizite în Londra, am decis eu sau universul, ca după-amiezile să fie despre muzee, iar serile să fie petrecute în parcuri. Ar fi fost cu totul altă poveste dacă era prima vizită, aș fi preferat să iau orașul la pas și să mă bucur de arhitectura clădirilor. Cum însă eram deja la a cincea întâlnire cu capitala Marii Britanii, am zis să dau mai multă atenție muzeelor și parcurilor sale. Zis și făcut.

O nouă aventură londoneză

 

De dimineață se anunța o zi liniștită. M-am trezit, nici prea devreme, nici prea târziu. Am luat micul dejun, mi-am făcut bagajul, am băut o cafea. M-am așezat apoi la calculator și mi-am făcut ceva planuri pentru călătoria ce urma. Ce-a da cincea incursiune pe tărâmul Londrei. Totul pașnic și relaxat, așa cum îmi place. Nu degeaba alesesem zborul de la 15:35 către Londra, ca să am timp berechet.

Desculță prin iarbă în Kew Gardens

În Kew Gardens (lângă Londra) am petrecut o după-amiază minunată de august. Grădinile sunt pur și simplu superbe, nu simți cum trece timpul plimbându-te pe alei sau desculță prin iarbă, îmbrățișând câte un trunchi de copac secular sau bucurându-te de razele jucăușe ale soarelui când stai tolănită pe o bancă. O sumedenie de plante, flori, copaci sunt găzduite de grădină și poți afla multe lucruri interesante despre acestea citind cartonașele alăturate. Așa am putut să văd pe viu boabe de cafea sau de cacao. Pe lângă plante, am văzut fazani colorați și păuni care se plimbau nestingheriți prin grădini. Plus câteva veverițe sărind din creangă în creangă.

Cotswolds, case din piatră de culoarea mierii

Ați văzut casele din piatră de culoarea mierii din Cotswolds? Sunt acele case care par desprinse din basmele copilăriei. Câteva imagini sunt de ajuns ca să îți dorești să ajungi aici într-o bună zi. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Cotswolds este considerată una din cele mai frumoase regiuni din Anglia, fiind alintată de englezi ca „an area of outstanding natural beauty”. Și asta pe bună dreptate.

Cotswolds se întinde pe o suprafață de peste 2000 kmp, cu o mulțime de orașe, sate și poteci care te poartă pe dealuri, aceste dulci sfere care dau denumirea regiunii, wolds fiind un regionalism pentru colină în limba engleză. Case pitorești, din piatră aurie, uneori cu acoperiș de stuf, înconjurate de arbori și flori, așezate pe dealuri rotunjite, într-un cadru natural splendid, cam așa aș descrie Cotswolds în doar câteva cuvinte.

Week-end în Londra: Ziua 2 - Pitorescul Henley-on-Thames și veverițele din St. James Park - 2016 (III)

Cu această vizită în Londra, am dorit ca o zi să evadez din capitală.  Ca destinație îmi doream să vizitez un orășel mic, pitoresc, unde să pot să mă plimb în voie pe străduțe și să pot admira căsuțele de turtă dulce, cum îmi place mie să alint construcțiile din cărămidă roșie, tipic englezești.

M-am documentat puțin, unde anume aș putea avea parte de cele menționate mai sus și să fie aproape de Londra. Am ajuns la următoarele opțiuni: Rye (East Sussex), Henley-on-Thames și Cambridge. Cum în Rye (pe care îmi face o plăcere deosebită să-l pronunț Rai, că cine știe, o fi predestinat) era puțin mai dificil de ajuns. Era nevoie să schimbăm trei trenuri, iar după calculele mele, de care acum am cam început să mă cam îndoiesc, prețul călătoriei de o zi ar fi fost destul de piperat. Așa că am trecut la varianta cu numărul doi: Henley-on-Thames, pentru care am stabilit itinerarul.

Week-end în Londra: Ziua 1 - Ipostaze cu Londra văzută de sus ...și nu numai - 2016 (II)

Ziua de sâmbătă s-ar cam rezuma din punct de vedere așa-zis turistic la un burger proaspăt preparat din Borough Market, mâncat din mers, în drum spre The Shard, unde am putut să văd o priveliște impresionată asupra Londrei de la etajul 32, iar pe seară am fost în parcul Greenwich, unde am putut să am o altă perspectivă asupra orașului, de la meridianul 0.

Week-end în Londra: Hello again, London! 2016 (I)

Cu doar câteva zile înainte, adică într-o zi de luni, mi-am cumpărat bilet de avion la WizzAir cu plecarea vineri de la 15:30, iar întorcerea lunea viitoare, cu zborul de la 13:30, având astfel la dispoziție două zile întregi, adică week-end-ul pentru a vizita orașul străbătut de Tamisa. 

Călătorind singură de această dată și având în vedere durata nu tocmai lungă a șederii, am concluzionat că îmi este de ajuns bagajul de mână pentru a-mi lua la mine cele trebuincioase călătoriei. Apoi a venit dilema și a început munca de documentare pentru a vedea cu ce anume am și nu am voie în bagajul pe care urma să-l sui în avion.

Londra, impresii în dezordine

Fețele Londrei. Londra mi-a lăsat impresia unui oraș al contrastelor, o îmbinare între vechi și nou, cu clădiri vechi de secole care conviețuiesc într-un mod armonios cu clădirile moderne de birouri, proaspăt construite. Capitala Angliei are meritul că poate cu atâta naturalețe să suprapună trecutul cu prezentul în arhitectura sa, iar cel care o privește are senzația că orașul arăta din cele mai vechi timpuri ca acum.

Ca multe alte capitale și Londra are mai multe fețe. O poți vedea ca pe capitala care atrage anual milioane de turiști datorită obiectivelor sale turistice precum Turnul Londrei sau Westminster Abbey sau îi poți vedea și o altă față, aceea că Londra e un mare șantier, în care se construiesc multe clădiri noi, lipite una de cealaltă. Poate ai crede că orașul este destul de aglomerat, în special în zona centrală, însă cu toate aceste se construiește în continuare într-un ritm frenetic, sunt străzi blocate, utilaje de construcții, mașini de tonaj mare și un zgomot asurzitor.

Castelul Leeds - the loveliest castle in the world

Cireașa de pe tort a călătoriei în Anglia a fost fără doar și poate vizitarea castelului Leeds, supranumit de către englezi „the loveliest castle in the world”. Nu știu acum dacă este cel mai frumos castel din lume, că nu le-am văzut pe toate și oricum „beauty lies in the eye of the beholder”. Însă cu siguranță este un loc absolut încântător, un castel parcă desprins din basme. 

Castelul Leeds se află la aproximativ 70km de Londra, în Kent și nu în orașul Leeds, cum s-ar putea crede după numele său. 

Turnul Londrei ascunde atât bijuteriile coroanei, cât și un trecut sângeros

Dintre obiectivele consacrate din Londra, singurul căruia i-am trecut pragul sau mai bine zis pentru care am plătit taxă de intrare a fost Turnul Londrei. Celelalte clădiri încărcate de istorie precum Buckingham Palace sau Westminster Abbey am preferat să le vizitez doar pe din afară, seara, la pas, pentru a evita aglomerația din cursul zilei.

Dar să revenim la Turnul Londrei, renumit pentru istoria sa sângeroasă, turnul fiind pe rând palat regal, fortăreață, închisoare și tezaur al bijuteriilor coroanei. Situat pe malul  nordic al Tamisei, construcția sa a fost demarată în anul 1066 în urma cuceririi normande a Angliei, iar  faimosul Turn Alb a fost început în anul 1078 de către William I Cuceritorul. La început Turnul Londrei a fost un simbol al cuceririi străine, ulterior având însă un rol important în istoria Angliei și devenind un simbol al imperiului britanic.

The Mouse Trap, piesa de teatru scrisă de Agatha Christie, care se joacă din anul 1952

Sunt un mare fan al romanelor polițiște ale Agathei Christie și am făcut o sumedenie de investigații cot la cot cu Hercule Poirot. Îmi doream să vizitez reședința de vacanță a scriitoarei mele preferate, Greenway din Brixham, Devon. După oarece cercetări am decis că este destul de dificil de ajuns din Londra în destinația dorită, plus obositor pentru o singură zi, având în vedere distanța de aproximativ 360 km. În schimb, am aflat că în Londra aș putea vedea piesa de teatru cu cea mai lungă viață, care se joacă din anul 1952, adică de 64 de ani, scrisă de Agatha Christie: The Mouse Trap.

Piesa se joacă în fiecare zi, cu excepția zilei de duminică, iar marți și sâmbătă are loc chiar de două ori, la prânz și seara, la Teatrul St. Martin (Convent Garden). Din câte mi-am putut da seama, este singura piesă care se joacă în acest teatru. Mi se pare uimitor ca un teatru să aibă reprezentații zilnice ale unei singure piese, de mai bine de 64 de ani. Dar având în vedere faptul că Agatha Christie este una din cele mai bine vândute autoare a tuturor timpurilor, iar Londra atrage anual milioane de turiști, nu e chiar de neînțeles.

East End London: Pe urmele lui Jack the Ripper pe străduțele înguste din Whitechapel

Mi-am dorit să pătrund în atmosfera sfârșitului de secol XIX și să merg pe străduțele înguste și întunecate din East End London, pe urmele celui mai faimos criminal în serie, cunoscut sub numele de Jack the Ripper, din cauza modului în care își ucidea și mutila victimele. În imaginația mea, mă vedeam ca pe un Sherlock Holmes în căutare de indicii, pentru a dezlega unul dintre cele mai mari mistere, rămas neelucidat până în zilele noastre. Cine a fost Jack Spintecătorul? Ce anume declanșa în mintea sa dorința de a comite acele crime abominabile? Ce anume s-a întâmplat cu acesta? De ce crimele au încetat la fel de brusc cum au început?

Căutând răspunsuri la aceste întrebări, cu doar două minute înainte de ora 19:00 m-am prezentat la ieșirea cu numărul patru a stației de metrou East Aldgate, pentru a porni pe urmele infamului criminal, într-un tur organizat. Ghidul nostru a fost Philip Hutchinson, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în domeniu și un tip tare simpatic. Timpul a fost derulat înapoi până în anul 1888, când estul Londrei adăpostea populația săracă a orașului, imigranți irlandezi și evrei, majoritatea alcoolici, atât bărbați și femei, care cheltuiau puținii bani pe care îi aveau pe băutură. Cartierul Whitechapel din estul Londrei era cunoscut în vremea respectivă ca un focar al violenței, infracțiunilor și sărăciei, poliția locală patrulând străduțele sale pline de nelegiuiri doar în echipaje de cel puțin patru oameni.

De la București la Londra - let the adventure begin!

Într-o dimineață de sâmbătă am terminat de împachetat, am chemat o mașină Uber pentru a mă duce la aeroport. Uite așa a început o nouă aventură turistică, având ca destinație arhicunoscuta Londra! În caz că vă întrebați, cursa cu Uber de acasă până la aeroport a costat 43 lei și a durat aproximativ 40 de minute. Recunosc că sunt un fan Uber, de felul meu evitând taxiurile pe cât posibil, în special din cauza comportamentului șoferilor. M-am bucurat teribil când serviciul de car sharing s-a lansat și la noi în țară, profitând de acesta în special pentru transfer către gară și ocazional spre aeroport!

Am plecat din timp de acasă, fiind la aeroport cu aproximativ două ore înainte de plecarea zborului de la 11:25 operat de către WizzAir care era estimat că va ajunge la Luton la ora locală, 12:50 (și nu, nu a întârziat). Aeroportul Henri Coandă mi s-a părut de-a dreptul pustiu, trecând de toate formalitățile, adică check-in, verificare bagaj de mână și pașaport în mai puțin de un sfert de oră. Mi s-a părut incredibil, aveam senzația că mă aflu într-un aeroport părăsit.