Slider

Floresti, Prahova: Micul Trianon prinde viață la Karpatia Horse Show

2 oct. 2016


Sâmbătă, la ora 8:50 am plecat din București cu trenul RegioTrans până în Florești, pentru a participa la Karpatia Horse Show, singura competiție ecvestră din țară care se desfășoară pe un domeniu nobiliar. Evenimentul sportiv de talie internațională a avut loc pe vastul domeniu Cantacuzino din Florești, unde se află și ruinele palatului Micul Trianon.

Palatul Cantacuzino din Florești, alintat „Micul Trianon” datorită faptului că a avut ca sursă de inspirație Micul si Marele Trianon de la Versailles, a fost construit între anii 1911 - 1913 de către arhitectul I.D. Berindey la comanda prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, care dorea să ridice acest palat pentru nepoata sa dragă, domnița Alice, fiica celui de-al treilea fiu al său, Mihail Cantacuzino și a Marucăi Cantacuzino (născută Rosetti Tescanu), cea care după moartea soțului său s-a căsătorit cu marele compozitor George Enescu. Gheorghe Grigore Cantacuzino era supranumit Nababul din pricina averii sale impresionante, care se zvonește că concura la acea vreme chiar cu averea regelui Carol I. Lui îi datorăm Casa cu Lei de pe Calea Victoriei din București care găzduiește astăzi „Muzeul George Enescu” și Palatul Cantacuzino din Bușteni.

Micul Trianon a fost construit în stil eclectic, cu influențe rococo și neoclasice. Se spune că acest palat, construit pe 3 niveluri, avea 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului. Din păcate Gheorghe Grigore Cantacuzino nu a apucat să se bucure de ultima sa măreață realizare arhitecturală, deoarece moare în anul 1913 de pneumonie. Acest an a marcat începutul declinului edificiului, care nu a fost niciodată terminat.

După moartea marelui om politic, palatul a revenit fiului său Mihail Cantacuzino, care a preferat să închidă palatul decât să termine finisajele interioare care mai erau necesare pentru ca palatul să poată fi locuit.

Ulterior palatul a suferit un secol de nedreptate, în care a îndurat vicisitudinile vremii și ale vremurilor. Întâi a fost afectat de primul război mondial și apoi de cutremurul din 1940. Al doilea război mondial a fost și mai nedrept cu palatul, armata eliberatoare rusă prădând tot ceea ce i-a ieșit în cale. Iar ceea ce nu au putut să fure rușii au furat localnicii. Palatul astfel dezmembrat a fost apoi amplu zdruncinat de cutremurul din 1977. Micul Trianon a mai fost scena unor filme ale lui Sergiu Nicolaescu, care se pare că au contribuit prin neglijență la degradarea construcției.

Astăzi din mărețul palat de odinioară a rămas doar o ruină, însă chiar și aceste rămășite de piatră sunt impunătoare și solemne. Cine le privește își poate imagina cum arăta această bijuterie arhitecturală în scurta sa perioadă de glorie. Ruinele palatului tronează peste un domeniu ce se întinde pe 150 ha, în mijlocul căruia mai demult se găsea un lac. 

În prezent palatul și domeniul se află sub administrația Fundației Cantacuzino Florești și există o licărire de speranță că palatul va fi reabilitat cu fonduri europene pentru a i se da o nouă viață, de centru cultural. Sper din tot sufletul ca suferința „Micului Trianon” să se încheie curând și porțile sale să se deschidă pentru a primi invitați de seamă în interiorul său.

Pe mine m-a cucerit acest simbol al belle epoque, pe care îl văzusem în poze înainte, însă este cu totul altceva să vezi ordinul de înălțime al edificiului care este străjuit de ziduri de piatră și un imens parc, cu copaci seculari, despre care se crede că ar putea fi prima grădină modernă din România.

Una din porțile de intrare pe domeniul Cantacuzino din Florești



„Micul Trianon”, latura sudică

Blazonul familei Cantacuzino





Turnul de apă al palatului din Florești

Micul Trianon, de care m-am îndrăgostit iremediabil, a fost doar una din surprizele plăcute ale zilei. Cealaltă a fost organizarea și desfășurarea impecabilă a evenimentului „Karpatia Horse Show”, care m-a ținut cu zâmbetul pe buze de când am intrat pe domeniul Cantacuzino și până la sfârșitul zilei de concurs. 

În cadrul Karpatia Horse Show se desfășoară Concursul Complet Internaţional (CCI) – disciplină de Probă Completă la care iau startul trei categorii de concurenţi profesionişti: CCI 3*, CCI 2* și CCI 1*, precum și Concurs Național Complet (CNC) care se adresează celor mai puțin experimentați în această disciplină (prenovici și novici). În același timp evenimentul găzduiește și un concurs național de atelaje.

În jurul competițiilor sportive au fost împletite activități conexe pentru cei mari și mici, pentru a petrece o zi agreabilă într-un cadru fermecător. Cum era de așteptat, pe mine m-au impresionat foarte mult caii care au participat la acest eveniment. Una este să vezi la televizor concursuri de echitație cu cai superbi și cu totul altfel stau lucrurile când îi vezi desfășurându-se, alergând și sărind peste obstacole chiar în fața ta.

La finalul zilei am fost surprinsă de îndemânarea cu care pot fi dirijate atelajele pentru a lua curbe strânse, pentru a străbate un traseu complicat și de eleganța vestimentară pe care trebuie să o etaleze conducătorii lor. În afara concursului, a participat și un atelaj tras de doi ponei drăgălași, condus de două fete.











Concursul de atelaje

Singura concurentă care conduce un atelaj

Pentru că evenimentul hipic se desfășoară pe domeniul nobil Cantacuzino, organizatorii l-au invitat pe istoricul și criticul de artă Adrian Buga să țină o conferință pe tema „Obiecte pierdute și regăsite”. Nu am ratat o astfel de prezentare și d-l Adrian Buga ne-a povestit despre activitatea sa, despre cum descoperă diamante în noroi sau mai bine zis obiecte de patrimoniu în podurile prăfuite pline de vechituri ale caselor vechi. Din păcate nu toate aceste obiective cu valoare istorică ajung în muzee sau la urmașii de drept. Multe dintre ele se află în posesia unor colecționari privați, dispuși să cheltuie sume exorbitante de bani pentru a-și delecta privirea cu aceste valori.

Karpatia Horse Show a fost unul dintre cele mai reușite evenimente la care am participat și domeniul Cantacuzino din Florești a fost amfitrionul perfect pentru un spectacol de asemenea proporții, care a atras vizitatorii de toate vârstele.

După concurs, tocmai când soarele se pregătea să apună, am luat trenul din gara Florești spre casă, cu zâmbetul de buze, după o zi plină, încărcată de momente frumoase, o zi desăvârșită de 1 octombrie. Anul viitor îmi doresc să particip la eveniment atât sâmbăta cât și duminica, pentru a asista și la festivitatea de premiere. Dar cine știe ce îmi rezervă viitorul :)

Apus peste comuna Florești văzut de pe pasarela ce duce la gară

P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului și să vă abonați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Theme Designed By Hello Manhattan
|

Your copyright

2018-2019 Adriana Pârvu. Toate drepturile rezervate.