Slanic Prahova, sare și cai

Când te gândești la Slănic (Prahova), te gândești la salină, nu? Nu am ratat o vizită la Salina Slănic Prahova nici de această dată. Însă atracția principală și motivul pentru care am poposit din nou în Slănic, nu a fost salina, ci faptul că m-am înscris la o plimbare călare pentru o începători, cu durata de o oră, alături de căluții de la Husar Slanic Prahova. Pe lângă aventuri cu iz de sare, mai sunt și alte activități cu care îți poți petrece timpul, dacă alegi să treci pragul stațiunii Slănic, situată la 40 km de Ploiești și 110 km de București. Și da, poți ajunge aici și cu trenul!

Inițiere în echitație la Potcoava Mountain Hideaway

Potcoava Mountain Hideaway se află pe lista mea cu 12 locuri în care îmi doream să înnoptez… în 2019. Recent am inclus-o și pe lista mea de conace cu cai. După ce am schimbat 3 trenuri din București și am luat taxi-ul din Fieni, mi-am văzut visul cu ochii și i-am trecut pragul. Nu mă aflam acolo doar pentru natură, tihnă și odihnă. Aveam în plan să mă inițiez în tainele călăriei alături de blondele de la Potcoava, adică caii din rasa Haflinger.

Conace cu cai

Ți-am mai spus că iubesc caii? De curând, am început cu pași timizi inițierea în tainele echitației. E visul meu din copilărie, să învăț să călăresc. În luna mai, am reușit să ajung la două ședințe de echitație, în două locuri diferite. Am avut ceva emoții, dar la final a fost tare frumos, cu toate că a doua zi nu mai îmi simțeam picioarele. 

Bine te-am regăsit, Micule Trianon! Din nou la Karpatia Horse Show - 2019

Bine te-am regăsit, Micule Trianon! Au trecut trei ani de la ultima noastră întâlnire. Ruinele tale sunt încă semețe, dominând întreg domeniul Cantacuzino. Parcă acum am văzut un licăr de speranță în privirea ta, că poate cândva, îți vei dobândi gloria mult așteptată, pe care încă nu ai apucat să o guști, deoarece în anul 1913 stingerea din viață a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, a coincis cu începutul declinului tău. Finisajele interioare îți mai lipseau ca să concurezi cu suratele tale de la Versailles, însă soarta ți-a fost potrivnică. Dar vremea și vremurile sunt schimbătoare așa că cine știe ce îți rezervă viitorul? Momentan sunt convinsă că te-ai bucurat să vezi atâta lume în jur, adunată pentru cea de-a patra ediție a Karpatia Horse Show, un eveniment inedit cu oameni și cai.

Cum a fost la Haidook Summer Fest. Despre magie cu cai.

Uite că am ajuns și la Haidook Summer Fest, la cea de-a patra ediție. Festivalul a ținut de vineri până luni, iar eu am ajuns la spartul târgului, adică duminică. Pentru cei care nu știu, Haidook Summer Fest are loc în fiecare an, începând cu anul 2015, pe culmea poreclită La In, din satul Brebu, comuna Runcu (județul Dâmbovița), peste drum sau mai degrabă peste deal, de pensiunea Potcoava. 

Floresti, Prahova: Micul Trianon prinde viață la Karpatia Horse Show

Sâmbătă, la ora 8:50 am plecat din București cu trenul RegioTrans până în Florești, pentru a participa la Karpatia Horse Show, singura competiție ecvestră din țară care se desfășoară pe un domeniu nobiliar. Evenimentul sportiv de talie internațională a avut loc pe vastul domeniu Cantacuzino din Florești, unde se află și ruinele palatului Micul Trianon.

Palatul Cantacuzino din Florești, alintat „Micul Trianon” datorită faptului că a avut ca sursă de inspirație Micul si Marele Trianon de la Versailles, a fost construit între anii 1911 - 1913 de către arhitectul I.D. Berindey la comanda prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, care dorea să ridice acest palat pentru nepoata sa dragă, domnița Alice, fiica celui de-al treilea fiu al său, Mihail Cantacuzino și a Marucăi Cantacuzino (născută Rosetti Tescanu), cea care după moartea soțului său s-a căsătorit cu marele compozitor George Enescu. Gheorghe Grigore Cantacuzino era supranumit Nababul din pricina averii sale impresionante, care se zvonește că concura la acea vreme chiar cu averea regelui Carol I. Lui îi datorăm Casa cu Lei de pe Calea Victoriei din București care găzduiește astăzi „Muzeul George Enescu” și Palatul Cantacuzino din Bușteni.

Spiritul Cailor. O oră la pas cu Steluța.

De mic copil mi-au plăcut foarte mult caii. Fără doar și poate Black Beauty a fost unul dintre serialele cele mai îndrăgite din timpul copilăriei mele și așteptam fiecare nou episod cu sufletul la gură. Black Beauty era un armăsar superb, negru ca abanosul, având ca semn distinctiv o stea albă pe frunte.

Cu toate că din fragedă pruncie m-au impresionat caii și mi-am propus în mai multe rânduri să încep a deprinde puțin din tainele călăriei, nu am făcut cu adevărat pași concreți în această direcție. Poate și pentru că tot în copilărie, animată fiind de serialul mai sus menționat, mi-am convins vecinii de la țară, adică pe verii mei care aveau o iapă destul de vârstnică să mă lase să mă sui pe dânsa și să mă prefac că sunt o călăreață destoinică pentru câteva momente. Așa că au pus un preș pe post de șa, iar eu m-am văzut călare, făcând câțiva pași cu iapa pe drumul comunal din fața gospodăriei. Toate bune și frumoase, până s-au strâns în jurul meu mai mulți copii dornici și curioși să vadă așa zisul spectacol și au speriatul bietul animal care luat-o la goană cu mine în spinare, ca să scape de publicul agasant. Bine, nu cred că a gonit prea tare și nici prea mult, însă în acele clipe de disperare m-am agățat de coama animalului până ce acesta s-a potolit, câți va metri mai încolo. Nu mai știu exact cum m-am dat jos de pe cal, dar cert e că am tras o spaimă serioasă și de atunci am preferat să admir caii mai de la distanță, maximul de apropiere fiind câteva ture pe spinarea unui exemplar blând într-un țarc.