Luna noiembrie: empatie sau compasiune?


Ce este empatia? Auzim în jurul nostru despre importanța și beneficiile empatiei, dar ce este ea de fapt? O definiție a empatiei ar fi abilitatea de a simți emoțiile și gândurile celuilalt, un fel de a te pune în locul lui, cu motivațiile, experiențele și poveștile lui de viață. Nu e despre a te pune pe tine în locul celuilalt, ci despre a deveni celălalt, de a vedea lumea prin ochii săi. Empatia ne poate veni natural, mai ales când rezonăm cu situația în care se află celălalt, când este atinsă și în noi o coardă sensibilă. Poate fi mai dificilă în alte situații. Empatia e subiectivă.

Acum cu ce ne ajută să simțim gândurile și emoțiile celuilalt, ca și cum ar fi ale noastre? Ne poate ajuta să construim relații mai profunde cu cei din jur. Să înțelegem, că în fond nu suntem așa diferiți unii de ceilalți și dacă suntem luați la bani mărunți avem în linii mari aceleași nevoi și năzuințe de siguranță, de apartenență, de a fi fericiți. Relațiile semnificative cu semenii sunt pilonul pentru a trăi o viață fericită și împlinită. Empatizând cu ceilalți, îi putem cunoaște mai bine, putem înțelege că au motivații, experiențe și povești de viață diferite de ale noastre.

Dar cum putem empatiza cu ceilalți? Nu e neapărat un lucru ușor, dar este realizabil, dacă în primul rând recunoaștem că de fapt nu știm ce simte sau gândește celălalt, pentru simplul fapt că nu suntem în locul lui. Pasul următor este  să ascultăm fără să judecăm sau să întrerupem și să fim atenți la limbajul non verbal al celuilalt. Apoi e nevoie să faci un efort ca să părăsești lumea ta și să pătrunzi în lumea celuilalt, să vezi lucrurile prin ochii săi.

Empatia este o calitate cu care ne naștem,  ce-i drept în proporții diferite și e nevoie să fie cultivată pentru a ne însoți pe măsură ce creștem.  Empatia se poate deprinde prin ascultare activă, atenție la celălalt și mai ajută practicarea meditației, care ne golește mintea de preconcepții.

Totuși e nevoie să practicăm empatia cu moderație și să combinăm raționalul cu emoționalul. Avem nevoie de rațiune pentru a putea vedea lumea celorlalți și avem nevoie de emoție pentru a o putea înțelege. E nevoie să practicăm ceea ce s-ar numi empatie inteligentă. Empatia în doze prea mari poate duce la scăderea nivelului nostru de bine, simțind prea mult din suferințele celorlalți. Iar ceilalți când trec printr-o situație dificilă, nu au neapărat nevoie ca noi să fim empatici și să le simțim durerea. Mai degrabă au nevoie să știe că le suntem alături. Și aici intervine compasiunea.

Compasiunea înseamnă că înțelegi prin ce trece celălalt, fără a prelua sentimentele acestuia asupra ta. Cum fac de exemplu medicii și psihologii. Dacă în schimb ar empatiza cu tine, atunci le-ar fi dificil să fie obiectivi și să te ajute să depășești situația dificilă în care te afli. Compasiunea este despre a fi alături de celălalt și a vedea cum îl poți ghida ca să găsească o soluție pentru a ieși din situația nefastă în care se află.

Compasiunea nu are nimic de-a face cu mila, chiar dacă avem tendința să le considerăm uneori sinonime. Când simțim milă, ne pare rău de celălalt, dar ne simțim în același timp bine că nu suntem în locul celuilalt. Mila ne pune cumva într-o poziție de superioritate, dacă nu chiar în cea de salvator, care nu face decât să ne umfle ego-ul. Celălalt devine victimă și apare o relație de co-dependență. Dar asta e alta poveste și da, fiecare dintre noi simțim milă uneori și e un sentiment normal cât timp nu e în exces. Când ne e milă de noi înșine atunci probabil sunt niște răni nevindecate la mijloc pe care ar fi timpul să le tratăm.

Uneori e nevoie de empatie pentru a înțelege prin ce trece celălalt. Nu e vorba doar de situații triste sau dificile. Putem fi empatici pentru a descoperi de ce cineva este cât se poate de fericit într-o anumită situație. Compasiunea este însă mult mai de ajutor, când cineva trece printr-o perioadă dificilă, când de fapt nu are nevoie să-i simțim durerea, cât are nevoie să-i fim aproape pentru a putea depăși situația în care se află.

Pe final vă las cu două articole pe care eu le-am găsit interesante despre empatie și compasiune. Plus un TED Talk cu Joan Halifax.


Închei cu un citat al Annei Frank și anume Nimeni nu a sărăcit dăruind. Vă doresc un noiembrie senin, presărat pe alocuri cu empatie și compasiune și cu ce aveți fiecare dintre voi nevoie.

Puteți găsi tematicile fiecărei luni aici: Calendar 2018.

Foto: Pexels.com

P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...