Slider

Sărbătoarea tuberozelor de la Hoghilag. Pe urmele mirosului de tuberoze.

11 aug. 2019


Cum miros tuberozele? Cautând răspunsul la această întrebare am ajuns la Sărbătoarea Tuberozelor din Hoghilag, la 16 km de Sighișoara. În fiecare an, în primul weekend din august, porțile caselor din Hoghilag se deschid pentru a permite curioșilor să pătrundă în grădinile pline cu tuberoze. În curtea Bisericii Evanghelice din sat, ce datează din anul 1446, se strâng meșteșugarii locului ca să-și expună creațiile manuale, au loc ateliere pentru mici și mari, iar biserica este o gazdă bucuroasă pentru concerte de muzică și proiecții de film. Vedetele sărbătorii sunt, cum e ușor de imaginat, parfumatele tuberoze.

Tuberozele au fost aduse prima oară în Europa din Mexic la mijlocul secolului al XVI-lea. Cultivarea lor necesită atenție, migală și răbdare, tuberozele înflorind o dată la trei ani. În țara noastră tuberozele au fost aduse din Imperiul Austro-Ungar și cultivate pentru prima oară la Hoghilag, de către sași, la începutul anilor '50. Ceilalți locuitori din sat au tras cu ochiul la vecinii lor sași, ca să se inițieze în tainele cultivării parfumatelor flori. Azi, în jur de 20 de gospodării din Hoghilag au grădinile pline cu tuberoze, împărțite pe trei rânduri, ca să aibă tuberoze înflorite în fiecare an. Puteți identifica ușor curțile care adăpostesc tuberoze, după tăblițele cu flori de la poartă.

Florile tuberozelor, poreclite și chiparoase, sunt deosebit de parfumate și își împrăștie mireasma seara, după ora 19. Din acest motiv, pe vremuri, în Italia, fetele tinere nu aveau voie să iasă seara în grădinile cu tuberoze, ca nu cumva parfumul lor îmbătător, să le împingă să cadă în brațele tinerilor. Cum era de așteptat, tuberozele sunt folosite pentru parfumuri și cosmetice, iar în unele locuri bulbii lor au rol de leac. La noi în țară nu există o industrie pentru prelucrarea esenței de tuberoze, florile fiind folosite exclusiv pentru aranjamente florale.




CUM SE AJUNGE DIN SIGHIȘOARA ÎN HOGHILAG?


Din Sighișoara se poate ajunge în Hoghilag cu mașina, taxiul sau cu trenul. Noi am plecat cu trenul dis-de-dimineață din București și am ajuns în Sighișoara pe la prânz. Apoi ne-am mai tras puțin sufletul, am mâncat prânzul, după care am pornit din nou la drum cu trenul, până la halta Luna. De la haltă am mai mers vreo 20 minute pe jos până la Biserica Evanghelică din Hoghilag. Am ajuns tocmai la timp pentru concertul de muzică clasică de la ora 4 susținut în interiorul vechii biserici de către Camerata Orchestrei Petru Ghenghea din București.

Mersul trenurilor:
Sighișoara - Luna Haltă 15:25 - 15:41
Luna Haltă - Sighișoara 19:35 - 19:53

Dacă intenționați să luați un taxi din Sighișoara până în Hoghilag, este bine de știut că o asemenea cursă costă în jur de 60 lei. Dacă sunteți cu mașina proprie și personala, atunci nu mai e nevoie să țineți cont de mersul trenurilor sau de comandarea unui taxi.

Haltă Luna

Hoghilag



CONCERT DE MUZICĂ CLASICĂ ÎN BISERICĂ EVANGHELICĂ


Cireașa de pe tort a Sărbătorii Tuberozelor din Hoghilag a fost pentru noi, fără doar și poate, concertul de muzică clasică, care a avut loc în cadrul vechii biserici evanghelice din sat. Biserica a fost gătită pentru eveniment, cu tuberoze și costume populare. Camerata Orchestrei Petru Ghenghea din București a cântat și ne-a încântat timp de o oră jumătate. Nu sunt eu tocmai expertă în concerte de muzică clasică, n-am mai ajuns pe la Ateneu din școala generală, dar jumătatea mea a exclamat: „bă, ăștia cântă ca în filme”. Asta după ce l-am târât la un concert de muzică clasică la Sala Palatului, ceva susținut de orchestra din Viena (sau mai bine zis o mică parte a ei), cu ocazia Crăciunului, care nu l-a convins și nu m-a convins de frumusețea muzicii clasice. Până acum. Am avut și un moment când mi s-a făcut pielea de găină, atunci când soprana Hortenzia Forray a cântat Ave Maria.






ÎN GRĂDINILE CU TUBEROZE 


Cu ocazia Sărbătorii Tuberozelor, localnicii își lasă porțile deschise ca vizitatorii să poate intra să admire grădinile cu tuberoze și de ce nu, să cumpere florile direct de la producător. Nu vă imaginați câmpuri întregi cu tuberoze precum cele cu lavandă din Provence, ci grădini obișnuite, în care în loc să se cultive roșii sau castraveți, oameni au preferat să planteze flori. Grădinile cu tuberoze sunt plantate pe trei rânduri, pentru că plantele înfloresc o dată la 3 ani. În Hoghilag, din creșterea tuberozelor, reușesc să trăiască familii întregi.






HANMADE, MICI ȘI BERE


În curtea Bisericii Evanghelice am descoperit meșteșugarii locului și produsele lor. Picturi în acuarelă, pe ceramică, păpuși lucrate manual, miere, dulciuri, pâine cu untură sau zacuscă, vin, țuică și altele. Plus, fire de tuberoze. Nu am rezistat și am cumpărat și eu trei fire, pentru acasă.





Lângă biserică se află școala din sat, într-o stare mai avansată de degradare decât biserica din secolul XV. Aici continua sărbătoarea într-o notă mai lumească, cu lume pestriță, mici, bere, clătite cu ciocolată, nelipsiții kurtos kalacs și ... pitici de grădină. O scenă era montată în fața școlii, pe care s-au suit mici interpreți de muzică populară. Noi a trebuit să plecăm, că aveam un tren de prins, dar sunt convinsă să petrecerea s-a prelungit până târziu în noapte.


Sărbătoarea Tuberozelor din Hoghilag a fost o experiență interesantă. O combinație între viață idealizată de la sat, cu liniște și tradiții, cu transmiterea meșteșugului de creștere a tuberozelor din generație în generație, pe de o parte. De partea  cealaltă, realitatea satului românesc, cu mulți oameni care au plecat, cu sărăcie, cu copii care studiază într-o școală care riscă să cadă peste ei, cu wc-ul în fundul curții.




Mi se pare lăudabilă inițiativa acestei sărbători, care ajută locuitorii să își continue tradiția de a cultiva tuberoze, de a-i pune mai ușor în legături cu potențialii clienți și de ce nu, de a ajuta comunitatea locală să câștige din turism și meșteșuguri.

Și totuși, cum miros tuberozele? Au un miros de poveste, misterios, care persistă multă vreme. Miros a crini și iasomie, pe lângă care se adaugă un parfum magic, acel je ne sais quoi, atât de cunoscut francezilor.

Foto: Sony  A6000 + obiectiv 16-50

P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului și să vă abonați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Un produs Blogger.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Theme Designed By Hello Manhattan
|

Your copyright

2018-2019 Adriana Pârvu. Toate drepturile rezervate.