#Jurnal de februarie. În vreme de război, un TED Talk despre fericire

Nu-mi închipuiam luna trecută, când scriam jurnalul lunii ianuarie, că în februarie va izbucni un război aproape de granița noastră. Nu știam dacă să mai scriu un jurnal pentru luna februarie. Orice aș fi vrut să împărtășesc, părea să pălească ca importanță față de evenimentele pe care le trăim în aceste zile.
 

Pe mine m-au încercat și mă încearcă o sumedenie de emoții. Tristețe, revoltă, oboseală, neputință, resemnare. Am fost tristă pentru soarta oamenilor din Ucraina și din Rusia. Am fost revoltată că e posibil încă să se ajungă la război în zilele noastre. Am simțit oboseală, m-am simțit bombardată cu tot felul de informații cu privire la război pe care nu mai puteam să le procesez. M-am resemnat că acțiunile mele au o contribuție care tinde spre zero în ceea ce privește soarta războiului.

Până la urmă ajut cu ce pot, unde pot, cum pot, având în același timp grijă de mine în această perioadă.

Războiul m-a făcut să evaluez din nou ce contează cu adevărat pentru mine. Dacă ar fi nevoie să-mi părăsesc căminul ce aș lua cu mine? Câte lucruri agonisite într-o viață încap într-o valiză? Pe cine aș vrea să am lângă mine?

Am trecut în câteva zile printr-o pleiadă de emoții și nu cu toate mă mândresc. Mi-au dat în schimb șansa pentru introspecție, să înțeleg cât de cât ce răni s-au atins și ce aș putea face pentru vindecarea lor.

Concluzia mea e de fapt una mai veche. Ca să fim bine în relațiile cu ceilalți, e nevoie ca mai întâi să fim bine în cea mai importantă relație din viața noastră, relația cu noi înșine. Abia apoi putem contribui cu adevărat la o lume mai bună. Nu cred că un om împăcat cu sine, împlinit, fericit, mulțumit cu viața sa, intră într-o noapte cu tancurile într-o altă țară.

Așa că mi-am amintit de un TED Talk despre fericire pe care voiam să-l împărtășesc cu tine în acest jurnal. Am aflat despre el la cursul de Storytelling urmat recent (mulțumesc Anca Baniță!) și am considerat că merită dat mai departe. Pentru că pe ceea ce ne concentrăm crește.

Dacă ne gândim la pace, iubire, respect, acceptare, recunoștință, vom avea din ce în ce mai mult parte de acestea. În schimb dacă ne tot gândim la ce ne nemulțumește, ce ne face nefericiți,  acelea vor crește în interiorul nostru și se vor reflecta și la exterior, prin acțiunile noastre.

Din acest TED Talk se desprind câteva activități concrete, pe care le putem întreprinde zi de zi, timp de 21 de zile, pentru a se transforma într-un obicei. Este vorba despre:

Deja meditația face parte din existența mea zilnică de vreo 2 ani. Pentru 2022 mi-am propus mai multă mișcare, mai ales în contextul work from home. Dimineața pedalez oleacă la bicicleta mea  eliptică, iar seara ies la o plimbare. Nu zi de zi, dar aproape zilnic. Acte aleatorii de bunătate zic eu că fac din când în când. La fel și cu scrisul în jurnal.

Așa că mi-a rămas recunoștința de pe listă. Să scriu timp de 21 de zile consecutive 3 lucruri pentru care sunt recunoscătoare în ziua respectivă. Nu am reușit încă să fac acest exercițiu 21 de zile consecutive. Ba că sunt prea obosită seara și e deja târziu. Plus alte scuze.

Dar nu renunț așa ușor, pentru că am observat că după câteva zile în care am practicat recunoștința în acest mod, am început să fiu mai atentă pe parcursul zilei la lucrurile pentru care sunt recunoscătoare, mândră de mine sau care mă fac fericită.

***

Sper să îți fie de folos și ție acest jurnal și să-ți aducă un strop de inspirație pentru o viață mai fericită și împlinită.

 

Să ne auzim cu bine pentru jurnalul lunii martie!

 

P.S.: Dacă ți-a fost de folos acest articol, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile poți aprecia pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi ca să primești pe mail articolele!