Crimă la Paris de Matthew Blake

În cazul meu, vacanțele și romanele polițiste fac casă bună împreună. Între Crăciun și Revelion, am petrecut câteva zile la țară, motiv pentru care am cărat cu mine romanul polițist Crimă la Paris scris de Matthew Blake, pe care l-am primit în dar de Crăciun. Cu puțin timp înainte terminasem romanul Crima de la conacul Remy de Holly Jackson, pe care îl primisem cadou de Moș Nicolae.

Matthew Blake este un scriitor britanic contemporan, cunoscut mai ales pentru romanul său de debut Anna O, un thriller psihologic care explorează granița dintre somn, memorie și vinovăție. A doua sa carte, Crimă la Paris are din nou în centru tema memoriei, explorând felul în care amintirile pot fi fragile, selective sau chiar manipulate.

Acțiunea romanului Crimă la Paris se învârte în jurul hotelului de lux Lutetia (care este numele roman antic al orașului Paris), un martor mut al atâtor povești de viață. Situat pe malul stâng al Senei, în inima cartierului Saint-Germain-des-Prés, hotelul a fost construit în anul 1910 și a avut un rol emblematic în cel de-al Doilea Război Mondial. A găzduit atât armata nazistă după ocuparea Parisului, cât și supraviețuitorii Holocaustului, după eliberarea Parisului în 1945.

De-a lungul timpului, printre oaspeții săi celebri s-au numărat Hemingway, Picasso, James Joyce și Josephine Baker. Astăzi, Josephine Baker este omagiată prin Barul Joséphine din incinta hotelului Lutetia, care apare ca loc de întâlnire și în roman.
 

Hotelul Lutetia din Paris

Firul narativ al romanului începe în anul 1945, apoi continuă în anul 2025. Cele două planuri alternează, până când în prezent se face lumină cu privire la o crimă ce a avut loc cu 80 de ani în urmă, în camera cu numărul 11 a hotelului Lutetia. Alternanța creează tensiune și menține interesul pe tot parcursul lecturii, dezvăluind treptat legături neașteptate între trecut și prezent.

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost o perioadă tulbure pentru istoria orașului Paris, în care granița dintre bine și rău era adesea greu de distins. Nu știai cine colabora cu dușmanul și cine făcea parte din Rezistența franceză. În carte este evidențiat rolul important al femeilor în perioada războiului, un rol adesea trecut cu vederea sau minimalizat în relatările istorice, în favoarea figurilor masculine.

Legătura din carte, dintre Olivia Finn, psihologul specializat în memorie, și bunica ei mi-a părut reală și chiar am simțit cum aceasta din urmă îi ghidează pașii pentru a elucida misterul crimei din trecut. Probabil, pe alocuri, mi-a amintit și de figura blândă a bunicii mele de la țară, alături de care mi-am petrecut o bună parte din copilărie.

Tema memoriei revine constant în roman. Cât de siguri putem fi pe amintirile noastre și că memoria nu ne joacă feste?

În roman, în holul hotelului Lutetia se află un tablou pictat de bunica Oliviei, care era o pictoriță talentată, dar care trăia o viață retrasă. Pictura este intitulată în mod simbolic Memorie. Tabloul nu există în realitate, dar imaginea sa a rămas vie în mintea mea: o femeie rasă în cap, în haine vărgate, stând pe marginea patului din camera cu numărul 11 a hotelului Lutetia.

Pe alocuri, povestea mi s-a părut neverosimilă,  iar deznodământul destul de previzibil, dar cu toate acestea m-a atras să o citesc până la capăt. Chiar dacă previzibil, am găsit finalul potrivit și coerent cu desfășurarea evenimentelor din roman.

Cartea mi-a trezit curiozitatea să aflu mai multe despre Hotelul Lutetia, despre a cărui existență nu știam. Cu siguranță notorietatea hotelului a crescut considerabil după publicarea romanului. Poate într-o bună zi romanul va fi ecranizat și filmat chiar în hotelul Lutetia.

Evenimentele care au avut loc în cel de-al Doilea Război Mondial rămân o pată dureroasă în istoria secolului trecut, despre care îmi doresc să aflu mai multe, chiar dacă sunt incomode și greu de digerat. Cum a fost posibil să se ajungă la asemenea acte de cruzime ale oamenilor asupra altor oameni?

Închei totuși într-o notă mai pozitivă. Cartea mi-a aprins dorința de a vizita din nou Parisul, oraș care mi-a furat inima în trecut de la prima vedere și care continuă să mă fascineze.

P.S.: Pentru a fi la curent cu noutățile poți aprecia pagina de Facebook  sau de Instagram a blog-ului și să te abonezi ca să primești pe mail articolele!