Slider

Paris, je t'aime. O zi perfectă se încheie pe Champs-Élysées.

20 feb. 2018


Duminică, după micul dejun și cafeaua băută printre albumele de artă din holul hotelului Ibis, am pornit din nou la drum. Primul obiectiv de pe listă era Capela Medaliei Miraculoase, un loc special pentru mine, despre care v-am povestit în articolul anterior. Următorul pe listă era Muzeul D`Orsay cu Galeria Impresioniștilor, care îmi fusese recomandată cu drag. Apoi voiam să dau o fugă și până la Biserica Madeleine. Finalul zilei mi-aș fi dorit să ne găsească la pas pe Champs Elysee, printre luminițe.

Am ales un traseu mai întortocheat până la Capela Medaliei Miraculoase, care să ne poarte pașii prin Grădinile Muzeului Luvru și să ne oblige să traversăm cel mai frumos pod din Paris, podul Alexandru al III-lea.

VITRINE, GRĂDINILE LUVRULUI ȘI PODUL ALEXANDRU AL III-LEA

Străzile Parisului sunt magnifice. Am rămas cu gura căscată trecând pe lângă vitrinele magazinelor. Magazine cu antichități, timbre, cărți poștale vechi, haine și accesorii pentru nunți minimaliste. Vitrinele din Paris au o simplitate studiată. Nu pășești doar într-un magazin, pășești într-o poveste. Fascinația mea pentru vitrinele pariziene va continua pe durata întregului sejur la Paris. Sunt convinsă că aș putea să iau orașul la pas doar că să le ascult poveștile.



Din vitrină în vitrină am ajuns la Muzeul Luvru. Muzeele prea mari și aglomerate mă obosesc, așa că Muzeul Luvru nu a fost pe lista mea de atracții, oricât de carismatic ar fi zâmbetul Monalisei. În schimb am găsit grădinile sale pur și simplu încântătoare. Era o zi senină de decembrie, cu un cer albastru parcă prelucrat în Photoshop și un verde crud al ierbii, incredibil pentru luna decembrie. Statui, copaci, alei, fântâni arteziene completează tabloul unor grădini perfecte. La capătul aleii principale se poate distinge Roata Parisului, despre care am citit că ar urma să fie dezmembrată, pe motiv că obturează vederea către Arcul de Triumf. Mi-aș fi dorit să mă învârt deasupra Parisului, dar am amânat pentru o dată viitoare. Rămâne de văzut dacă voi mai avea această ocazie.

Muzeul Luvru

Grădinile Luvrului



Roata Parisului

După grădinile Luvrului, am luat-o agale pe lângă Sena, pentru a traversa cel mai spectaculos pod al Parisului. Podul este un omagiu adus prieteniei franco-ruse și este denumit după țarul Alexandru al III-lea. Opulent, extravagant, cu statui aurite, podul oferă o priveliște de invidiat spre Turnul Eiffel. Deasupra, pe cerul senin, a apărut un curcubeu diafan.


Podul Alexandru al III-lea



Vitrinele ne anunță că am ajuns într-o zonă exclusivistă, spunându-ne povești despre prestigiu, lux și eleganță. Ne apropiem de Rue du Bac, numărul 40. Poarta Capelei Medaliei Miraculoase este închisă. Mai avem o oră de așteptat ca să putem pătrunde înăuntru. De voie de nevoie mai explorăm zona.

Porțile se deschid la fix și putem pătrunde în biserică. Aici, în anul 1830, Sfânta Maria i s-a arătat surorii Catherine Laboure, pentru a-i încredința tainele unei medalii miraculoase. Biserica luminoasă se pregătește de slujbă. Oamenii cântă și se roagă. Mă strecor și eu până la altar pentru o rugăciune. Apoi dau iama în magazinul de lângă biserică, pentru a cumpăra cât mai multe medalii miraculoase ca să duc acasă.

Capela Medaliei Miraculoase

A fost o mare bucurie să ajung în acest loc despre care nici nu știam cu câteva luni înainte. Povestea întreagă o puteți citi aici: PARIS, POVESTEA DE DRAGOSTE CONTINUĂ. MIRACOLUL DIN RUE DU BAC 140.

MUZEUL D'ORSAY ȘI TABLOURILE IMPRESIONIȘTILOR

Muzeul d'Orsay, care găzduiește o colecție impresionantă de picturi și sculpturi, a fost amenajat într-o fostă gară. Ceasul impunător pe care îl vedem la intrare, obișnuia odinioară să anunțe călătorii cu privire la plecarea trenurilor. E interesant cât de adaptabilă poate fi o clădire bine construită, ieri adăpostea șine și trenuri, astăzi opere de artă. Este de apreciat dorința de a adapta clădirile vechi unor noi scopuri, în loc să fie demolate și să fie construite altele noi în loc.

Nu sunt un fan înfocat al muzeelor, însă m-a cucerit faptul că Muzeul d'Orsay este amenajat într-o fostă gară. Aș fi vrut să avem mai mult timp la dispoziție pentru vizitat, deoarece o oră s-a dovedit insuficientă. Pentru o vizită mai cuprinzătoare este recomandat să vă acordați cel puțin două ore. Dar dacă totuși timpul nu vă permite o vizită mai lungă, atunci dați o fugă direct la picturile impresioniștilor, care sunt în opinia mea cele mai frumoase din muzeu. Am rămas uimită la vederea tablourilor lui Van Gogh și am apreciat grația balerinelor lui Degas.

Muzeul d'Orsay, amenajat într-o fostă gară
Muzeul d'Orsay


Van Gogh
Balerina lui Degas

BISERICA MADELEINE ȘI CAUZELE IMPOSIBILE

În drum spre Champs Elysees, am dat un ocol până la Biserica Madeleine. Biserica Madeleine seamănă mai degrabă cu un templu grecesc, decât cu o biserică catolică. Înainte de a fi biserică, clădirea a fost prima gară din Paris. O nouă dovadă că la Paris clădirile sunt polivalente, pot avea diferite roluri. Biserica Madeleine a fost întâi templu pentru glorificarea armatei lui Napoleon, apoi a fost prima gară din Paris, ca în prezent edificiul să fie o biserică dedicată Mariei Magdalenei.

Am asistat la o slujbă bilingvă, în franceză și în engleză, în care preotul vorbea tare frumos despre copilărie și despre relația dintre părinți și copii. În biserică găsiți și un altar dedicat Sfintei Rita, patroana cauzele imposibile. Mie mi-a ascultat ruga și mi-a oferit claritatea de care aveam nevoie.




LICURICII DE PE CHAMPS ELYSEES

Ultima seară la Paris s-a încheiat cum nu se poate mai frumos. Ne-am plimbat de la un capăt la altul pe Champs Elysees. Soarele apusese de ceva vreme, așa că celebrul bulevard era luminat de mii de licurici agățați în copaci. Ploua ușor, așa că luminițele se reflectau pe asfaltul ud. Totul a fost și mai frumos în compania unui vin fiert. Dacă e iarnă, atunci e musai să mă răsfăț cu un vin fiert.


Parisul clar a fost o poveste de dragoste pentru mine. Orice poveste are un început și un sfârșit. Nu este sfârșitul poveștii noastre, ci doar a primului capitol. A doua zi am mai luat orașul la pas, m-au fermecat și alte vitrine, dar aveam de prins și un avion. Așa că pașii ne-au dus spre Porte Maillot, ca să luam autobuzul spre Beauvais. Am avut timp să pun la poștă cea mai frumoasă carte poștală din lume, care a ajuns cu bine la destinație, în doar câteva zile.

Avem obiceiul de a ne trimite vederi ...nouă

P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului și să vă abonați.

2 comentarii:

Un produs Blogger.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Theme Designed By Hello Manhattan
|

Your copyright

2018-2019 Adriana Pârvu. Toate drepturile rezervate.