Paris, povestea de dragoste continuă. Miracolul din Rue du Bac 140.



Exista un loc special pe care îmi doream să-l vizitez în Paris. Nu este vorba despre atracțiile cunoscute și arhicunoscute ale Parisului. Poate mulți dintre voi nu ați auzit până acum despre Capela Medaliei Miraculoase. Nici eu nu știam de existența ei cu câteva luni în urmă. Cu toate acestea, purtam la gât o astfel de medalie miraculoasă de la vârsta de 14 ani. O primisem cadou de la unchiul meu, după ce împreună cu mătușa mea, vizitaseră Parisul. Pe fața medalionului am recunoscut-o pe Sfânta Maria, iar pe spate am descifrat două inimi, o cruce și litera M.

Intuitiv, inima mea de copil mi-a spus că nu este un medalion oarecare. Pe vremea aceea nu știam că sunt purtate milioane de astfel de medalioane în lume. Aveam senzația că atâta vreme cât port medalia, o forță divină veghează asupra mea și nimic rău nu mi se poate întâmpla. Cu câteva luni în urmă am aflat că există și o poveste în spatele acestui medalion. Oricâte povești mi-aș fi imaginat, nu cred că aș fi putut născoci o istorisire precum cea pe care am descoperit-o.

Am aflat că se numește medalia miraculoasă și că mijlocește miracole în viața oamenilor. În anul 1830, în Rue du Bac din Paris, Sfânta Maria i s-a arătat surorii Catherine Laboure. Au fost trei astfel de apariții, iar în cea de-a doua, Catherine Laboure a primit instrucțiuni cu privire la simbolistica medaliei miraculoase. Medalia o va înfățișa pe Sfânta Maria și va avea gravate cuvintele „Maria, cea fără de păcat, roagă-te pentru noi, cei care îți cerem ajutorul”. Pe spate, litera M de la Maria, se va întrepătrunde cu crucea, simbolul lui Iisus Hristos. Sub ele, două inimi, una încunată cu spini, cealaltă pătrunsă de o sabie, simboluri ale inimilor lui Iisus si a mamei sale pământești. Toate aceste însemne sunt înconjurate de 12 stele reprezentându-i pe cei 12 apostoli.


Acum iată-mă în Paris, un oraș fermecător, pe urmele medaliei miraculoase. Dorința mea era de a ajunge acolo unde au avut loc aparițiile, în Rue du Bac, la numărul 140. Voiam să cumpăr câteva medalii pentru mine și pentru alții. Să am o rezervă pentru viitor, dar și să împart puțină seninătate celor din jur. 

Pe drum, semn de bun augur, un curcubeu a apărut din senin pe cerul... senin. La destinație am ajuns tocmai în timpul pauzei, așa că am avut șansa de a explora mai bine zona. Zic șansa, după principiul când nu ajungi la struguri, îți spui că o să fie mai dulci un pic mai încolo.

Porțile s-au deschis fix la ora indicată și împreună cu alți curioși și credincioși am pătruns pe o alee, spre micuța biserică ascunsă de ziduri. Înăuntru am găsit lumină și frumoase nuanțe de albastru senin, precum cerul de afară. Oamenii și-au luat locurile în băncile de lemn, semn că urma să înceapă slujba. La intrare se împărțeau foi cu cântecele ce urmau a fi interpretate. M-am introdus și eu în mulțime, simțind însă că nu fac parte din cercul exclusivist al enoriașilor parizieni, care au cântat divin. Cineva a cântat la chitară, apoi altcineva la pian. Nu îmi era clar dacă asist la o slujbă bisericească sau la un concert. Poate era puțin din amândouă. Că doar muzica este o scară către rai.



Lângă altar se află racla cu trupul sorei Catherine Laboure, cea care s-a luptat cu prejudecățile vremurilor sale, pentru ca medalia să prindă viață. M-am apropiat timid, am spus o rugăciune, după care m-am dus în spatele băncilor ca să mai asist puțin la reprezentația de lumini și sunete ce se desfășura în capelă.

Lângă capelă se află un mic magazinaș de unde pot fi cumpărate medaliile miraculoase. Nu este marcat ca atare, e doar o ușă imediat lângă intrarea în biserică. Aici medalii de diferite forme, mărimi și nuanțe de albastru. Prețurile sunt mici, fiindcă dorința este ca aceste medalii să ajungă la cât mai multe persoane și nu neapărat să se obțină un profit semnificativ de pe urma lor. Mi-am luat câte o medalie ca să o pot asorta cu la mai multe ținute și am mai luat câteva și pentru cei dragi. Pentru mine a fost cel mai frumos dar pe care l-am primit, așa cum sper să fie și pentru alții.

Odată ajunși la Paris nu ocoliți Rue du Bac. Veți descoperi o zonă exclusivistă a orașului, care ascunde, în spatele zidurilor, la numărul 140, un miracol.

S-ar putea să îți placă și: PARIS, DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE. SCĂRI ÎN SPIRALĂ, TREPTE ȘI PRIVELIȘTI AMEȚITOARE.


***
Mulțumesc pentru vizită!

Dacă v-a plăcut, vă rog să distribuiți acest articol. De asemenea, pentru a fi la curent cu ultimele noutăți vă invit să dați like paginii de facebook și să vă abonați pentru a primi articole noi.

Cu drag,
A.

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasă poveste, Adriana! Spusă în cuvinte alese! Mulțumim frumos că ne faci părtași la trăirile tale,
    V.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult pentru aprecieri, mă bucur că v-a plăcut. Urmează în curând un nou articol cu alte descoperiri și impresii din Paris.

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...