Nu mai îmi amintesc exact cum am dat peste blogul Petronelei Rotar, dar cert este că am rezonat cu multe din lucrurile scrise de ea. Pe atunci cred că tocmai publicase volumul Orbi. Până să mă hotărăsc dacă să o citesc sau nu, a mai scos o carte, Privind înăuntru, un roman autobiografic. Am zis hai să o cumpăr, ca să sprijin un autor autohton, al cărui blog îl urmăresc. Dacă tot am cumpărat-o, am zis să o și citesc, nu?
E nevoie de curaj ca să îți pui viața pe tavă, cu cele mai intime detalii, în fața unor necunoscuți. Sau poate faptul că în fond pe majoritatea cititorilor nu îi cunoști și nu te cunosc face lucrurile mai ușoare. Cartea povestește călătoria spre sine însuși a Petronelei Rotar, care recunoaște că era un om zdrobit, făcut țăndări de evenimentele din viața sa. Un fel de transformare din omidă în fluture.
Din scoarță în scoarță cartea face elogiul psihoterapiei, atât individuală, cât și de grup. Cu ajutorul psihoterapiei, timp de câțiva ani, autoarea a reușit să se împace cu trecutul, cu părinții săi, cu o copilărie abuzivă și o tinerețe zbuciumată. A reușit să depășească experiența unui viol, a două avorturi, a morții iubitului din tinerețe și rănile lăsate de două divorțuri.
O să punctez mai jos câteva din ideile principale care se regăsesc în carte și cu care sunt probabil familiari cei care au fost la psihoterapie:
Nu poți alege ce ți se întâmplă în viață, însă poți alege felul în care reacționezi. În fond, viața pe care o ai este suma alegerilor pe care le-ai făcut sau nu le-ai făcut. Dacă nu îți place unde te afli e nevoie de alegeri noi ca să îți transformi viața. Dacă nu știi încotro să te îndrepți sau nu găsești resurse suficiente în interior, psihoterapia îți poate veni în ajutor.
E nevoie de curaj ca să te uiți înăuntrul tău, să-ți asumi greșelile tale, partea ta de vină, să vindeci rănile trecutului. Schimbările nu au loc peste noapte, ci pot dura ani și ani. Însă până la urmă călătoria merită, pentru că poți fi în final tu însuți, să te iubești și să te accepți așa cum ești.
Poți înțelege anumite lucruri la nivel intelectual, dar mai durează o perioadă până să facă parte cu adevărat din tine. E nevoie de răbdare, perseverență, de pași mici și conștienți, pentru a transforma ceea ce ai conștientizat la nivel intelectual în realitate. Ca de exemplu, poate toți știm că relația cu noi înșine e cea mai importantă din viața noastră, cu toate acestea reușim să ne sabotăm singuri de mai multe ori pe zi.
Avem tendința să ne oglindim. Te-a scos din sărite un coleg de la muncă? Consideri pe X sau Y fals? Ei bine, cu toate că e foarte greu să acceptăm, ceea ce ne enervează la ceilalți are și o sămânță în noi. Fiecare om are o parte bună și una rea, însă ca în fabula cu lupul, depinde pe care decidem să o hrănim. Ca să putem diminua sentimentele negative din noi este bine să le privim în față, să admitem că fac parte din noi, dar să nu le mai hrănim.
Ceea ce nu te omoară nu te face mai puternic. M-am bucurat că în final mai spune și altcineva asta. Ne uitam cu admirație la cei pe care greutățile i-au făcut mai puternici, dar îi uităm pe cei mai mulți pe care încercările vieții i-au făcut țăndări, i-au aruncat în depresii sau abuz de alcool și droguri și poate chiar i-au împins spre sinucidere.
Excesele nu sunt benefice. Aici sunt incluse și sportul obsesiv sau o alimentație cât mai sănătoasă. Orice facem în exces, în general facem ca să ne ascundem durerea, ca să ne ascundem de noi înșine, să ne amorțim. Evident că alcoolul și drogurile sunt blamate de societate, pe când refugiul în muncă sau sport sunt uneori chiar încurajate.
Cartea Petronelei Rotar - Privind înăuntru poate fi dureroasă pe alocuri, dar merită o lectură dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre psihoterapie și despre voi înșivă.
P.S.: Pentru a fi la curent cu noile articole vă invit să dați un like paginii de Facebook a blog-ului și să vă abonați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu