Week-end în Poiana Brasov: Cucerim Vf. Postavaru și ne suim din nou în șa la Spiritul Cailor

Cum îmi doream foarte tare să evadez din căldura sufocantă a Bucureștiului și să respir aer rece de munte, măcar în week-end, am decis să dăm o fugă până în Poiana Brașov, cu intenția de a escalada Vf. Postavaru și de a mă reîntâlni cu caii frumoși de la Spiritul Cailor, pentru un plus de energie.

Zis și făcut. Sâmbătă am luat trenul de la ora 10, cu care am ajuns în Brașov la 12:45. De la gara din Brașov am luat autobuzul 4 până în centrul orașului, la Livada Poștei, de unde am luat în continuare autobuzul 20 până în Poiana Brașov. Odată ajunși în stațiune ne-am cazat la pensiunea Condor (o alegere relativ decentă și cam atât) și apoi am pornit spre baza pârtiei, pentru a începe ascensiunea spre Vf. Postăvaru. Estimarea de pe indicator ne anunța că într-o oră jumate - două ore vom ajunge la vârf dacă urmăm marcajul cu cruce roșie.

Spiritul Cailor. O oră la pas cu Steluța.

De mic copil mi-au plăcut foarte mult caii. Fără doar și poate Black Beauty a fost unul dintre serialele cele mai îndrăgite din timpul copilăriei mele și așteptam fiecare nou episod cu sufletul la gură. Black Beauty era un armăsar superb, negru ca abanosul, având ca semn distinctiv o stea albă pe frunte.

Cu toate că din fragedă pruncie m-au impresionat caii și mi-am propus în mai multe rânduri să încep a deprinde puțin din tainele călăriei, nu am făcut cu adevărat pași concreți în această direcție. Poate și pentru că tot în copilărie, animată fiind de serialul mai sus menționat, mi-am convins vecinii de la țară, adică pe verii mei care aveau o iapă destul de vârstnică să mă lase să mă sui pe dânsa și să mă prefac că sunt o călăreață destoinică pentru câteva momente. Așa că au pus un preș pe post de șa, iar eu m-am văzut călare, făcând câțiva pași cu iapa pe drumul comunal din fața gospodăriei. Toate bune și frumoase, până s-au strâns în jurul meu mai mulți copii dornici și curioși să vadă așa zisul spectacol și au speriatul bietul animal care luat-o la goană cu mine în spinare, ca să scape de publicul agasant. Bine, nu cred că a gonit prea tare și nici prea mult, însă în acele clipe de disperare m-am agățat de coama animalului până ce acesta s-a potolit, câți va metri mai încolo. Nu mai știu exact cum m-am dat jos de pe cal, dar cert e că am tras o spaimă serioasă și de atunci am preferat să admir caii mai de la distanță, maximul de apropiere fiind câteva ture pe spinarea unui exemplar blând într-un țarc.

Brasov și Poiana Brasov

Brașov este unul din orașele mele preferate de la noi din țară, evident din cele pe care le-am văzut până acum. Are avantajul că se află la mai puțin de 200 km de București așa că în mai puțin de 3 ore poți ajunge la destinație ...poți chiar să te întorci în aceeași zi dacă nu dorești să înnoptezi în Brașov sau prin apropiere.

Chiar dacă am fost de mai multe ori în Brașov, până acum nu mai fusesem până la Cetățuie (adică Cetatea Brașovului) și nici nu urcasem pe Tâmpa. Ambele obiective oferă o panoramă atrăgătoare asupra întregului oraș.