Toamna văzută de pe Dealul Lempeș

Dealul Lempeș este o arie protejată situată între localitățile Sânpetru și Hărman, în vecinătatea orașului Brașov. Pentru mine, a fost alegerea pentru o plimbare în ultima duminică din octombrie, pentru a face ceva mișcare și pentru a admira culorile toamnei. Ah, și pentru a scăpa, măcar pentru câteva ceasuri din aglomerația Bucureștiului și a petrece timp în natură!

Piața de Crăciun din Brașov

Rămăsesem cu o „restanță” de la începutul lunii decembrie, când am călătorit cu trenul prin Transilvania, dar nu am poposit și la Piața de Crăciun din Brașov. Așa că la final de lună și de an, am decis că este cazul să remediez situația și să vizităm Piața de Crăciun din Brașov. Bine, Piața de Crăciun a fost mai degrabă un pretext (nu că ar fi fost neapărat nevoie!) pentru a vizita din nou Brașovul, un oraș drag mie. Dacă aș fi făcut drumul strict pentru Piața de Crăciun, probabil aș fi fost dezamăgită, dar ca de obicei, Brașovul este plin de surprize frumoase.

De ziua mea, din nou în Brașov

Ca și anul trecut. Ca și în alți ani. Deși de data aceasta nu a fost prima mea alegere. Mă visam într-una din căsuțele idilice din complexul Harmonie, Predeal. Cum însă planificarea din timp nu este tocmai punctul meu forte, nu am mai găsit locuri disponibile. Așa că am revenit la cealaltă dragoste a mea, orașul Brașov, care reușește să mă surprindă și să mă cucerească de fiecare dată. Unde mai pui că e doar la trei ore de mers cu trenul, deci o destinație ideală pentru weekend.

Mosorel, pensiunea unde te descalți și te simți ca acasă

Pensiunea Mosorel, din Măgura (județul Brașov) a fost o surpriză nemaipomenit de plăcută. Cum nu m-am ocupat eu de cazare, nu aveam cine știe ce așteptări. Speram doar la un acoperiș deasupra capului, un așternut curat și apă caldă. Ce am găsit la fața locului mi-a depășit cu mult așteptările. O atmosferă caldă, de familie și o atenție la detalii, dusă la rang de artă.

Măgura, satul de munte cu case răsfirate

Prima evadare din București pe acest an a avut ca destinația satul Măgura, situat la o altitudine de 1080 m, în Parcul Național Piatra Craiului din județul Brașov. Dacă vrei să te bucuri de aer curat, liniște și peisaje bucolice de o frumusețe rară, atunci Măgura este o alegere inspirată.

Biserica fortificată din Prejmer într-o zi însorită de octombrie

Într-o sâmbătă însorită și surprinzător de călduroasă pentru luna octombrie am pornit la drum cu intenția de a vizita biserica fortificată din Prejmer. Am luat trenul de la ora 10 din Gara de Nord cu destinația Brașov. În Brașov am așteptat aproape o oră un alt tren care să ne ducă în Ilieni, halta CFR cea mai apropiată de biserică fortificată din Prejmer. Apoi încă vreun sfert de oră de mers pe jos și eram la poarta cetății fortificate din Prejmer, obiectivul acelei zile însorite de octombrie. 

Cetatea bisericească din Prejmer este unul din cele mai importante monumente istorice medievale din Transilvania, din anul 1999 făcând parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO. Construcția sa a fost începută în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni și continuată de ordinul călugărilor cistercieni. Adevărații constructori ai cetății bisericești sunt însă țăranii și meșteșugarii sași, stabiliți în acele vremuri în Țara Bârsei. Din 1992 patronajul întregului ansamblu a fost preluat de către Fundația Sașilor Transilvăneni din München, fundația executând vaste lucrări de restaurare. În continuare, biserica și cetatea sunt întreținute prin mijloacele financiare ale fundației.

Hărman și biserica sa fortificată

La doar 10 kilometri de orașul Brașov se află comuna Hărman, care impresionează cu biserica sa fortificată. În dialectul săsesc numele localității este Huntschprich, iar în germană Honigberg, care înseamnă „Muntele mierii”. În trecut, pe lângă Dealul Lempeș din vecinătate, se găseau stupi de albine, de unde și numele localității.

Week-end în Poiana Brasov: Cucerim Vf. Postavaru și ne suim din nou în șa la Spiritul Cailor

Cum îmi doream foarte tare să evadez din căldura sufocantă a Bucureștiului și să respir aer rece de munte, măcar în week-end, am decis să dăm o fugă până în Poiana Brașov, cu intenția de a escalada Vf. Postavaru și de a mă reîntâlni cu caii frumoși de la Spiritul Cailor, pentru un plus de energie.

Zis și făcut. Sâmbătă am luat trenul de la ora 10, cu care am ajuns în Brașov la 12:45. De la gara din Brașov am luat autobuzul 4 până în centrul orașului, la Livada Poștei, de unde am luat în continuare autobuzul 20 până în Poiana Brașov. Odată ajunși în stațiune ne-am cazat la pensiunea Condor (o alegere relativ decentă și cam atât) și apoi am pornit spre baza pârtiei, pentru a începe ascensiunea spre Vf. Postăvaru. Estimarea de pe indicator ne anunța că într-o oră jumate - două ore vom ajunge la vârf dacă urmăm marcajul cu cruce roșie.

Spiritul Cailor. O oră la pas cu Steluța.

De mic copil mi-au plăcut foarte mult caii. Fără doar și poate Black Beauty a fost unul dintre serialele cele mai îndrăgite din timpul copilăriei mele și așteptam fiecare nou episod cu sufletul la gură. Black Beauty era un armăsar superb, negru ca abanosul, având ca semn distinctiv o stea albă pe frunte.

Cu toate că din fragedă pruncie m-au impresionat caii și mi-am propus în mai multe rânduri să încep a deprinde puțin din tainele călăriei, nu am făcut cu adevărat pași concreți în această direcție. Poate și pentru că tot în copilărie, animată fiind de serialul mai sus menționat, mi-am convins vecinii de la țară, adică pe verii mei care aveau o iapă destul de vârstnică să mă lase să mă sui pe dânsa și să mă prefac că sunt o călăreață destoinică pentru câteva momente. Așa că au pus un preș pe post de șa, iar eu m-am văzut călare, făcând câțiva pași cu iapa pe drumul comunal din fața gospodăriei. Toate bune și frumoase, până s-au strâns în jurul meu mai mulți copii dornici și curioși să vadă așa zisul spectacol și au speriatul bietul animal care luat-o la goană cu mine în spinare, ca să scape de publicul agasant. Bine, nu cred că a gonit prea tare și nici prea mult, însă în acele clipe de disperare m-am agățat de coama animalului până ce acesta s-a potolit, câți va metri mai încolo. Nu mai știu exact cum m-am dat jos de pe cal, dar cert e că am tras o spaimă serioasă și de atunci am preferat să admir caii mai de la distanță, maximul de apropiere fiind câteva ture pe spinarea unui exemplar blând într-un țarc.

Ceaunul Tihnit. Sau unde mâncăm în Brasov.

Ceaunul tihnit s-a transformat dintr-o întâmplare într-o tradiție când poposim în Brașov. Dacă prima oară am ales localul întâmplător, când căutam un loc unde să luăm masa în centrul orașului, următoarele dăți a fost o acțiune cât se poate de premeditată.

Ne-au cucerit mâncărurile delicioase, gătite la ceaun, din ingrediente proaspete, de la țară, după rețete tradiționale ardelenești. Deja am început să salivez un pic când mă gândesc la preparatele din meniul lor.

Brasov și Poiana Brasov

Brașov este unul din orașele mele preferate de la noi din țară, evident din cele pe care le-am văzut până acum. Are avantajul că se află la mai puțin de 200 km de București așa că în mai puțin de 3 ore poți ajunge la destinație ...poți chiar să te întorci în aceeași zi dacă nu dorești să înnoptezi în Brașov sau prin apropiere.

Chiar dacă am fost de mai multe ori în Brașov, până acum nu mai fusesem până la Cetățuie (adică Cetatea Brașovului) și nici nu urcasem pe Tâmpa. Ambele obiective oferă o panoramă atrăgătoare asupra întregului oraș.