Prima gară regală din Sinaia găzduiește o expoziție inedită de trenulețe



Cireașa de pe tort a ultimei vizite în Sinaia a fost Expoziția de Trenulețe, care este găzduită de prima gară regală, aflată pe același peron cu actuala gară. A fost locul de la care aveam cele mai puține așteptări și care m-a surprins cel mai tare, într-un mod plăcut. Am intrat pe ușa fostei gări și am pătruns în lumea copilăriei.

O dioramă uriașă, cu localități în miniatură, cu gări și trenuri mă aștepta de cealaltă parte a ușii. Un loc în care trenurile se plimbă nestingherit pe șinele în miniatură, opresc în gări, ca într-o poveste. Niciun detaliu nu pare întâmplător. Găsești un schior căzut în zăpadă, un copil care făurește un om de zăpadă alături de tatăl său, un cuplu de îndrăgostiți se bucură de o masă la iarbă verde. Poți privi îndelung diorama și să găsești tot felul de detalii surprinzătoare. Sunt convinsă că dacă aș vizita din nou expoziția, alte detalii inedite ar ieși la suprafață.

Castelul Alinei Știrbey - Muzeul Sinaia


Sinaia continuă să fie pentru mine un oraș plin de surprize, un magician care mai scoate un iepure din pălărie, când credeai că i-ai văzut deja pe toți. Castelul Știrbey este cea mai veche clădire din oraș, edificată în anul 1875, din dorința prințesei Alina Știrbey și a soțului acesteia, generalul Ioan Emanuel Florescu. Începând cu anul 2015 castelul găzduiește Muzeul Sinaia, care este cel mai nou obiectiv turistic pentru stațiune.

Castelul Alinei Știrbey, construit din piatră de râu, este încadrat de două foișoare cu turnuri, care dau clădirii un aer romantic, de poveste. La sfârșitul secolului XIX vila se oglindea într-un mic lac natural, fiind înconjurată de un vast parc, plin de verdeață. Astăzi în schimb castelul Știrbey este ascuns privirii, fiind sufocat de hoteluri, terase și teleferic.

Calendar 2018. Luna aprilie este despre acceptare.


Luna aprilie este despre acceptare, adică să îmbrățișam oamenii, experiențele, activitățile, locurile și situațiile care ne ies în cale. Acceptam viața noastră așa cum este ea în prezent, în loc să ne dorim să fie altfel. O asemenea atitudine ne ajută să ne bucurăm de ceea ce ne oferă viața, în loc să-i opunem rezistență. Până la urmă viața e frumoasă, uneori e suficient să schimbăm unghiul din care o privim, ca să ne schimbăm povestea. Nu putem să controlăm mediul exterior oricât de tare am încerca. Putem însă să ne străduim să controlăm universul nostru interior și să alegem cum reacționăm. Acolo zace de fapt puterea noastră.

Rezultatul este o viață mai împlinită, care nu este condiționată de preconcepții și așteptări. Ca un fulg eliberat în aer, cu acceptare ești purtat liber de către vânt, bucurându-te de călătorie. Afirmația acestei luni este: „Accept viața așa cum este ea.” 

Casa Filipescu Cesianu - Muzeul varstelor: 300 de ani înghesuiți în 10 încăperi


Mă bucur de fiecare dată când aflu că una din clădirile vechi ale Bucureștiului a avut o soartă fericită. De această dată este vorba de vechea casă boierească Filipescu Cesianu, pe care poate ați remarcat-o la intersecția străzilor Calea Victoriei și Sevastopol. Pe vremuri, casa mărginea Podul Mogoșoaiei și ulița Filipești, numită astfel pentru că delimita moșia boierului Filipescu.

Casa boierească a făcut ochi în anii 1846-1850, trecând printr-o transformare în anul 1892, pentru a ajunge la construcția pe care o putem admira astăzi. Clădirea este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din La Belle Epoque, rămasă totuși fidelă proiectului inițial. După un amplu proces de reabilitare, casa găzduiește astăzi un muzeu inedit, Muzeul Vârstelor. Nu numai casa a avut o soartă fericită, ci și parcul care o însoțește. După 75 de ani, te poți plimba în voie prin grădina spațioasă, cu alei, bănci, copaci și statui de piatră.

Cărți poștale din colțuri nebănuite ale lumii


În era digitală, putem comunica instant aproape din orice colț al lumii; punem poze din vacanțe pe facebook sau instagram pentru a primi aprecieri din partea prietenilor, cunoscuților și necunoscuților. Ce mai, a apărut și moda live-urilor ca să transmitem în timp real ceea ce facem, vedem, auzim, simțim. Mai demult oamenii obișnuiau să trimită cărți poștale din vacanțe și călătorii. Le cumpărau, scriau gânduri bune, lipeau timbre și apoi le puneau cu grijă într-o cutie poștală. Aceste vremuri par că au apus și lumea nu mai trimite vederi sau scrisori. Sau nu?