În Kazanlâk, pe urmele parfumului de trandafiri

La final de primăvară, în Valea Trandafirilor din Bulgaria, aerul se umple de aroma dulce a trandafirilor Rosa Damascena.

Valea Trandafirilor se întinde pe aproape 130 de kilometri între Munții Stara Planina și Sredna Gora. În fiecare an atrage vizitatori veniți să descopere una dintre cele mai frumoase tradiții ale Bulgariei, aceea a culesului petalelor de trandafiri și a producerii aurului lichid, cum este supranumit uleiul esențial de trandafiri.

Povestea Văii Trandafirilor este strâns legată de Rosa Damascena, trandafirul de Damasc, adus aici în urmă cu aproximativ 300 de ani. Clima blândă, diminețile răcoroase și solul fertil i-au oferit condițiile ideale pentru a se adapta. În timp, cultivarea trandafirilor a devenit o tradiție locală, iar Bulgaria s-a impus ca unul dintre cei mai importanți producători de ulei de trandafir din lume.

Crimă la Paris de Matthew Blake

În cazul meu, vacanțele și romanele polițiste fac casă bună împreună. Între Crăciun și Revelion, am petrecut câteva zile la țară, motiv pentru care am cărat cu mine romanul polițist Crimă la Paris scris de Matthew Blake, pe care l-am primit în dar de Crăciun. Cu puțin timp înainte terminasem romanul Crima de la conacul Remy de Holly Jackson, pe care îl primisem cadou de Moș Nicolae.

Matthew Blake este un scriitor britanic contemporan, cunoscut mai ales pentru romanul său de debut Anna O, un thriller psihologic care explorează granița dintre somn, memorie și vinovăție. A doua sa carte, Crimă la Paris are din nou în centru tema memoriei, explorând felul în care amintirile pot fi fragile, selective sau chiar manipulate.

Piața de Crăciun din Veliko Tarnovo

Veliko Tarnovo este în continuare orașul meu preferat din Bulgaria. Anul acesta l-am vizitat de trei ori, după ce nu ne mai văzusem de șapte ani. Probabil am simțit nevoia să recuperez timpul pierdut și să vizitez orașul în diferite ipostaze. Cea de-a treia vizită a avut loc în decembrie, cu câteva zile înainte de Crăciun, pentru că îmi doream să ajung pentru prima oară iarna, să descopăr orașul în prag de sărbătoare și să văd Piața de Crăciun.

 

Ca să ajungem în Veliko Tarnovo, am luat vineri dimineața trenul din București până în Ruse, apoi din Ruse am luat trenul până în Gorna Oryahovitsa, ca odată ajunși în Gorna Oryahovitsa să luăm microbuzul din fața gării până în Veliko Tarnovo.

Gamla Stan, inima orașului Stockholm

 

Gamla Stan, centrul istoric al orașului Stockholm, este înconjurat de apă. Ca într-un basm, pășești pe străduțe pietruite și te lași purtat printre case vechi de sute de ani, zugrăvite în galben auriu, roșu ruginiu sau verde mușchi. La fiecare pas vei descoperi magazine mici,  fiecare o lume în miniatură.

 

Atmosfera este de muzeu în aer liber, un labirint de străduțe și surprize la tot pasul. Pe Västerlånggatan, cea mai cunoscută arteră, sunt înșirate, ca niște mărgele, magazine cu suveniruri, cafenele și ateliere de artizanat, care vând lucruri făurite de mâini dibace. Orice pasiune ai avea, sigur găsești un magazin în Gamla Stan dedicat acesteia! 

Cine a fost Birgit Nilsson?

Tu știi cine a fost Birgit Nilsson?

 

În holul hotelului în care am stat în Stockholm, mi-a atras atenția coperta și numele unei cărți: Birgit. Drept urmare, am făcut puțină muncă de detectiv pentru a descoperi cine a fost frumoasa doamnă de pe copertă.

Birgit Nilsson a fost una dintre cele mai mari cântărețe de operă ale secolului XX. S-a născut în anul 1918 într-o fermă din Svenstad, parohia Västra Karup, în Suedia. De mică a fost atrasă de muzică, fiind deosebit de bucuroasă când a primit un mic pian, de dimensiunea unei cutii mai măricele de țigări, când avea doar 4 ani. Apoi ca să nu-și mai deranjeze vecinii, când avea doar 6 ani, tatăl său i-a cumpărat propria orgă.

Crimă pe terenul de golf de Agatha Christie

 

Prima oară am citit cartea în adolescență. Cum nu-mi mai aminteam nimic, am zis că o pot citi din nou, ca să-mi exersez micile celule cenușii alături de magnificul detectiv belgian, Hercule Poirot. Poate de această dată dezleg și ițele misterului. În plus, îmi doream să citesc o carte polițistă de Agatha Christie, în vacanța de Rusalii, tolănită în hamac. 

 

Romanul Crimă pe terenul de golf a fost publicat în anul 1923, fiind cel de-al doilea mister care îl are ca erou pe Hercule Poirot, după ce publicul a făcut cunoștință cu el în 1921, când Agatha Christie a publicat primul său roman polițist, Misterioasa afacere de la Styles. 

Când te gândești că Agatha Christie a scris primul său roman polițist în urma unui pariu făcut cu sora sa, care i-a spus ca nu poate scrie un roman bun. Și uite cum, un secol mai încolo, cea supranumită regina crimei a vândut peste 2 miliarde de exemplare în întreaga lume!

Skiathitiko Spiti și borcanul cu fericire

În ultima zi de vacanță în Skiathos, am luat-o la pas, pentru a nu știu câta oară, pe străzile înguste și fermecătoare ale capitalei insulei din Marea Egee. Tot hoinărind, am ajuns în dreptul unei case vechi. Este vorba despre Skiathitiko Spiti.

Spiti înseamnă casă în limba greacă, iar Skiathitiko Spiti se referă la o casă tradițională, specifică insulei Skiathos. Casa din piatră, cu acoperișul de țiglă, a fost construită cu mai bine de un secol în urmă. Inscripția de la balcon, vizibilă din stradă, indică anul 1910.

Mănăstirea Evangelistria și cafeneaua cu pisici

Anul trecut, în septembrie (luna mea preferată pentru o vacanță la mare și soare, în Grecia!) am fost din nou pentru a treia oară, în Skiathos. Cu această ocazie, am descoperit un nou loc care cred că merită o vizită, dacă cumva alegi Skiathos, ca destinație de vacanță. E o insulă care creează dependență îți spun, mai ales că se află la aproximativ o oră distanță cu avionul. Te-ai suit în avion, te-ai așezat în scaun și dintr-o dată, brusc și turbulent ce-i drept (pentru că aeroportul din Skiathos are una din cele mai scurte piste din lume!), ai aterizat la destinație.

Nu te mai țin mult în suspans (deși poate știi cât îmi plac misterele și romanele polițiste!). Este vorba despre Mănăstirea Evangelistria, o bucățică de rai, coborâtă aici, pe pământ. Însă mănăstirea ca mănăstirea, dar lângă am descoperit o cafenea cochetă, cu o grădină minunată și cu … pisici jucăușe și prietenoase! (bine, pentru că așteaptă să împarți cu ele gustarea pe care ai ales-o din meniu)

Din Skiathos până în Skopelos

La cea de-a treia vizită în Skiathos, am zis să dăm o fugă și până în insula vecină Skopelos. Am hotărât să facem o călătorie pe cont propriu, așa că luni dimineața ne-am dus în port, ca să luăm bilete la feribotul cu plecarea de la 11:20. Călătoria din Skiathos până în Skopelos urma să dureze aproximativ o oră. Pentru întoarcere am optat pentru vaporul de la 17:40, care ne-a adus înapoi în numai jumătate de oră. Întreaga distracție a fost cam piperată, pentru două persoane dus-întors am plătit 97 euro!

Cum a fost la Meal planning cu Ana Naie - Food Coach

Nici n-am terminat bine provocarea Pornește-ți motoarele de la începutul anului, că am început alta. Dacă provocarea Pornește-ți motoarele mi-a pus la grea încercare talentele culinare, am hotărât că este cazul să le duc pe noi culmi și m-am înscris la programul de meal planning intitulat Grupa Mică organizat de Ana Naie.

Nu știam prea bine în ce mă bag, dar îmi plăcea de Ana din online și participantele la grupurile anterioare spuneau că a fost o experiență life changing. Așa că hop țop, m-am înscris și eu! Nu prea știam eu ce e cu meal planning-ul, mă așteptam așa să fie cu mai multe sfaturi și recomandări de gătit. Nu a fost chiar așa, în schimb aveam un plan alimentar făcut de Ana în fiecare din cele 5 săptămâni ale programului, urmând ca la final… surpriză… să ne creăm propriile planuri alimentare săptămânale!

Veneția, un labirint peste ape

 

 

Dacă cu o zi înainte luam trenul din Gara Centrală din Bologna având ca destinație Florența, de această dată aveam în plan o altă destinație. Este vorba despre Veneția, oraș pe care l-am vizitat pentru prima oară într-o duminică, ultima zi de martie, prima zi de Paște Catolic și ziua în care am dat ceasurile cu o oră înainte și am trecut la ora de vară.

Din Bologna până în Veneția am făcut cu trenul 2 ore și 10 minute. Între Bologna și Veneția există și un tren expres, mai scump, care face doar o oră și jumătate. Am preferat însă varianta mai lungă, dar mai ieftină. Călătoria cu trenul a fost plăcută și m-am bucurat de priveliștea și locurile pe care le-am putut descoperi pe geam!

La pas prin Florența: affogato, battagli și buchette del vino

 

Dimineața am luat trenul din Gara Centrală din Bologna, având ca destinație finală Florența. Întreaga călătorie a durat mai puțin de două ore, fiind nevoie să schimbăm trenul la Prato. Există și un tren rapid între Bologna și Florența, care face în jur de 40 de minute, dar care costă mai mult decât dublu decât cel cu legătură la Prato. Așa că noi am ales varianta economică de această dată!

Îmi doream de mai multă vreme să ajung în Florența, capitala Toscanei și casa familiei Medici, una dintre cele mai importante și fascinante familii de nobili din istorie. Familia Medici a avut o contribuție semnificativă pentru transformarea Florenței în leagănul Renașterii, mișcare culturală care a influențat artele, știința și viața politică, făcând tranziția de la Evul Mediu la Istoria Modernă. Influența familiei Medici se simte și astăzi prin clădirile impozante din oraș ale căror povești par că se leagă într-un fel sau altul de un membru al acestei familii.

Prin cel mai lung șir de porticuri, până la Sanctuarul Madonna di San Luca din Bologna

Alegerea mea pentru o călătorie la final de martie a fost Bologna. Când am ales datele de călătorie nu mi-am dat seama că în urmă cu nouă ani, în aceeași perioadă, vizitam pentru prima oară Italia, cu un sejur scurt la Roma. Nu știam când am făcut rezervarea zborului și a hotelului că vom vizita Italia pe durata Paștelui Catolic. Știam totuși că în acel weekend urma să se dea ceasul cu o oră în urmă.

Bologna este alintată La Dotta, adică cea înțeleaptă pentru faptul că este un oraș universitar, aici fiind înființată prima universitate din lume recunoscută în mod oficial, în anul 1088. I se mai spune La Rossa, adică cea roșie, datorită culorii roșiatice a acoperișurilor și fațadelor unor clădiri. Numele de La Grassa, adică cea grasă, este un omagiu adus mâncării delicioase pentru care este renumită, precum celebrele tagliatele (tagliatele, nu spaghete) bolognese. 

Cum a fost pentru mine la „Provocarea Pornește-ți motoarele” de dr. Constantin Niță?!

 

Am terminat cu succes, după o lună, Provocarea Pornește-ți motoarele, organizată de doctorul Constantin Niță. Am vrut să îmi scriu impresiile și în același timp, să îmi structurez un pic informația primită, că a fost multă. În plus, imediat după această provocare am început o alta. M-am înscris și în programul „Grupa Mică”, organizat de Ana Naie - Food Coach. Dar despre această provocare, sper eu, într-un alt articol viitor!

De câteva luni de zile, mă simțeam lipsită de energie, în special pentru că nu reușeam să dorm nici suficient, nici bine și mă simțeam mai anxioasă ca de obicei. În luna ianuarie am dat peste Provocarea Pornește-ți motoarele organizată de doctorul Constantin Niță, la al cărui newsletter Minutul de energie sunt abonată. Și nu numai că am dat peste ea, m-am hotărât să mă și înscriu!

12 experiențe pentru 2024

Am făcut o listă cu 12 experiențe pentru 2024. Multe o să vezi, sunt proiecte la care m-am gândit sau de care m-am apucat mai demult, dar nu le-am dus la bun sfârșit. Altele sunt noi și sper să se îndeplinească anul acesta. Unele alegeri sunt menite să îmi stimuleze creativitatea, altele țin mai mult de regăsirea vitalității, a sensului și de ce nu ... a stării de bine. Sper să găsești și tu ceva care să te inspire în această listă!

12 cărți pentru 2024

Cu chiu cu vai am încropit și eu lista cu cărțile pe care îmi doresc să le citesc în 2024. Știu că alții citesc mult mai mult ca mine. Pe de altă parte, sunt și cei care citesc mai puțin sau chiar deloc. Cum cam în jurul unei cărți pe lună (și nici aia prea stufoasă) mi se învârte media, lista cu 12 cărți pentru 2024 mi se pare una realistă (sau poate chiar ambițioasă!). Că nu vor fi chiar cele din lista de mai jos, e foarte probabil și posibil. Pe de altă parte, sunt convinsă că măcar câteva titluri din cele de mai jos se vor găsi pe lista mea de cărți citite în 2024. Cine știe, poate chiar toate?!

 

Noi surprize descoperite la pas prin Oradea

Cum trenul spre casă, adică București, pleca abia seara, mai aveam în fața noastră, ca o coală albă, o zi întreagă pentru a vizita la pas, din nou, minunata și fascinanta, Oradea. Incursiunea noastră în descoperirea de noi nestemate, a debutat cu o cafea (fără cofeină!) la SemiramiS Café. În imediată apropiere am vizitat Sinagoga Aachvas Rein, care găzduiește Muzeul Istoriei Evreilor din Oradea. Apoi a venit rândul unui alt muzeu inedit pe care l-am descoperit în Oradea. Este vorba despre Templul Francmasoneriei. Nu am ratat nici o nouă vizită la casa mea cu povești preferată din oraș. Este vorba despre Casa Darvas - La Roche. După atâta mers și vizitat, înainte să părăsim orașul, am poposit din nou întru-un alt loc drag din oraș, pentru masă. Este vorba despre restaurantul Allegria. 

Târgurile de Crăciun din Cluj-Napoca și Oradea

Pentru mini vacanța de Sf. Andrei și 1 Decembrie, Ziua Națională a României, mi-am dorit să ajung în Târgurile de Crăciun din două orașe dragi mie: Cluj-Napoca și Oradea.

Miercuri seara am luat trenul din Gara de Nord având ca destinație Cluj-Napoca. Până la Dej am moțăit în vagonul de dormit, după care a fost nevoie să ne mutăm la clasa a II-a până la Cluj-Napoca, în același tren. Asta pentru că atunci când am cumpărat biletele de tren, nu am mai găsit locuri la vagonul de dormit direct până la Cluj Napoca.

Muzeul Van Gogh din Amsterdam, o dovadă de iubire

La mijlocul lunii august am ajuns să vizitez Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Era singurul obiectiv pe care îmi doream cu adevărat să-l vizitez în acest oraș. Totuși, cu 10 zile înainte de călătorie, am observat că toate biletele la muzeu erau sold out în perioada călătoriei noastre în Țările de Jos. E bine de știut, biletele la Muzeul Van Gogh din Amsterdam se vând exclusiv online. Totuși, după ce am trecut prin toate cele five stages of grief, am descoperit că mai existau bilete pe getyourguide.com, la un tur ghidat, de trei ori mai scump decât biletul individual. Cum era singura mea soluție de a fi aproape de tușele pline de personalitate ale lui Vincent van Gogh, am achiziționat turul ghidat. Partea bună era că dacă mă răzgândeam sau găseam o altă alternativă, puteam să anulez turul chiar cu o zi înainte și să primesc toți banii înapoi.

 

Cum a fost pentru mine terapia Fohow!?

Nu am găsit prea multe informații pe internet când am căutat păreri ale celor care au încercat terapia fohow. Probabil și pentru că sunt doar câteva cabinete la noi în țară unde se practică acest tip de masaj. Așa că m-am hotărât să scriu despre experiența mea cu acest tip de masaj, în speranța că poate rândurile de mai jos vor ajuta pe altcineva să decidă dacă este cazul să apeleze la acest tip de terapie sau nu.

Încep din capul locului prin a spune că pentru mine nu a fost o experiență miraculoasă, nu m-am simțit complet transformată după ședințele cu masaj fohow. Și asta în contextul în care masajul Fohow a fost combinat cu reflexoterapie, tunel și bioptron. Și nu, nu m-am dus doar de câteva ori, am fost timp de aproximativ trei luni, de două ori pe săptămână.